Băiat 1: Cum ar fi sa stim exact cum se simt oamenii si ce isi doresc si sa intram in contact cu ei prin intermediul viselor, unde sa fim toti empatici și deschiși? De câteva nopți mă întâlnesc cu tine în vise. Ești frumoasă și simplă. Ai aceeași îmbrățișare hotărâtă, care mă face să simt că trăiesc.
Băiat 2: Poate ți-aș spune: prelungește îmbrățișarea asta vreo 2 ani, dacă nu mai ai nimic de făcut. În vis nu e nici frig, nici foame. Și frica aproape că a dispărut. N-avem ceas, cearcăne, celule desperecheate. E-atât de simplu că nici nu știu cum să relatez asta. Odihnă pe zi, muzică noaptea, discuții lungi, nu prea serioase și vin care nu te îmbată.
Fată 1: Poate ți-aș spune: zi-mi tot despre tine, ca și cum nu există judecată și frică. Ca și cum ai murit deja și viața pare doar o poveste frumoasă, de departe. Și tu mi-ai spune despre livezi și oameni. Și-am râde astupând găurile din acoperiși cu uimire și uitare și plăcinte scoase din cuptor. Care miros marfă. Și care cresc o dată cu tine.
Băiat 2: Poate ți-aș spune: caută-mă pentru două săptămâni, apoi, când ne găsim, ne oprim pe poteca aia pe unde nu mai trec trenuri, dar e totul verde și e liniște. Și soarele bate mereu la fel. Sau facem baie prin tot felul de bălți plin de pești, dar care nu vin la noi. Privesc și așteaptă.
Fată 2: Poate ți-aș spune: sărută-mă cum știi tu și fă-mă să uit cuibul. Zborul e o chestie ușor de învățat, dar cu care nu se mai deprind oamenii. Călătoria asta nu obosește și nu se termină. E echivalentul unui film în care totul
Băiat 1: Totul
Fată 1: Merge conform planului. Mai știi când ai vrut să-mi spui povestea aia a ta și ți s-a făcut dintr-o dată frică și rușine și sufletul ți s-a închis ca o floare?
Băiat 2: Mai.. știu. Credeam că tu ai uitat
Fată 1: Și dup-aia n-am mai vorbit nimic despre asta.
Băiat 1: Nimic despre asta
Fată 1: Și dup-aia când ne-au luat la întrebări am tăcut toți câteva zile. Până s-au plictisit să mai întrebe
Băiat 2: Sau când ne-am trezit devreme, pe la 6 și-ai luat dubița aia și-am plecat să vedem marea și salina și munții și cetățile în care nu mai era aproape nimeni
Fata 2: Sau când am dansat 4 zile întregi, fără mâncare și rugăciuni
Băiat 1: Fără să căutăm răspunsuri
Băiat 1: Cum ar fi sa stim exact cum se simt oamenii si ce isi doresc si sa intram in contact cu ei prin intermediul viselor, unde sa fim toti empatici și deschiși? Să rămânem cu zilele prin cinema-uri.
Băiat 2: Să nu-mi mai zică nimeni cum să mă-mbrac și ce nu pot să spun
Toți: Nu știu ce m-aș face fără voi. Pare simplu, dar de fiecare dată când încerc să mă apropiu, se deschide un fel de gol care pare mai puternic și mă trag înapoi.
Băiat 1: Nu știu să merg pe bicicletă
Băiat 2: Nu știu să scot o fată în oraș
Fata 1: Nu știu să-i spun exact ce simt
Fată 2: Nu știu cum să nu mai stau atât de mult la mine în cap
Toți: Nu am nimic
Fata 2: Și vocea din cap îți șoptește: ești un nimeni.
Băiat 1: Nu știu cum ne-am dat seama de toate astea. Cum am văzut că nici ei nu știu despre ce vorbesc. Uneori mă întreb cât o să dureze povestea asta.
Băiat 2: Am avut nevoie de intrigă și-am inventat timpul.
Băiat 1: Am avut nevoie de muzică
Fată 1: De empatie
Fată 2: De încredere. De cineva care să-mi spună te văd și te admir așa cum ești tu. N-ai nevoie să mai faci nimic altceva.
Toți: Și după ce ne trezim din visul ăsta în care toți suntem bine
Băiat 1: Să nu mai fie nevoie de cuvinte
Băiat 2: Și explicații
Fată 1: Și îmi cer scuze și nu trebuia să fac asta
Băiat 1: Nu suntem aici să-ți spunem cum stau lucrurile
Băiat 2: Sau despre ce nu poți
Fată 1: Sau că tu nu poți
Fată 2: Suntem aici pentru că știm că eși ști exact ca noi. Simți ca noi. Și nu știi cum să te repari
Fată 1: Poate pare o tâmpenie. O șmecherie artistică. Dar n-ai ce să repari. Asta-i tot. It's as good as it gets. Poate ajută să te apuci de chestia aia la care visezi. Sunt prea ocupați să te mai opreascăa
Băiat 1: De fiecare dată când urc pe scenă am emoții. Și îmi aduc aminte că trăiesc. Și mă uit la tine și pricep că e ok așa cum e.
Fată 2: De fiecare dată când mă uit la tine am emoții. Timidități. Și nu știu cu ce să-ncep mai întâi. Închid ochii, dar simt energia asta. Știu că suntem bine și că muzica m-a ajutat atunci când nu era nimeni. Când îmi făceam rău pentru că nu știam ce altceva să fac.
Băiat 1: Și după ce ne trezim din visul ăsta, nu mai e nevoie de note de subsol. O să te recunosc pe stradă. O să mă recunoști și-o să știi. Că e ok. Că sunt acolo pentru tine. Că oamenii nu vor să-ți facă rău și că fiecare are nevoie de ceilalți, fie că știe să ceară sau nu. N-o să mai ai nevoie de amintiri sau să te închizi în casă.
Fată 2: Sau în tine. Mă întâlnesc cu mine peste 10 ani și zâmbesc. Știu că au meritat toate astea și n-aș da momentele astea pe nimic, de fapt. Am crezut că mor de prea multe ori ca să mă mai speriu acum. Și ca să nu mă bucur că sunteți și voi aici.
Toți: Te-am iertat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu