t

rătăcit fără iubire și sens c-așa suntem cu toții
o nouă modă un fel de-a fi atât de special încât nu mai vrei să fii
uite cum ne-am întâlnit noi doi poeți mintea încă zboară pe pereți
fiecare cu! trauma lui până la urmă dăm vina pe cine putem hai-hui
frumoasă viața mare blestem eu cine eram noi cine crezi că suntem
zic mereu că nu-mi place hip-hop-ul dar mă prinde din urmă nenocul
urmele rămân cu tine petreceri iarbă știu că nu pricep percep doar umbre
aș fi vrut să-i fac să plângă să-i pun pe gânduri sau să fiu acolo unde gândurile se-alungă
semizeu ateu mare zmeu dar singurul care plânge sunt eu
amabil rectific sincer m-am săturat să fiu criptic după critic
perioade metode balade bolnave ai grijă de unde-ți iei muzica s-ar putea să te blocheze și să rămâi în ea
iac-așa treceri puncte de vedere treceri la revedere trimit o vedere din lumile paralele
ce să fac dacă nu mă regăsesc într-o realitate pe care nici azi n-o-nțeleg
scriu copiez planez platine mendez îmi place jazz-ul îmi place blues-ul îmi place orezul
dacă ai privi realitatea-n ochi n-ai mai simții că te sufoci

mi-a luat atât de mult timp să-nțeleg că oamenii nu-s ca pe net și tot nu-s sigur de asta ce berbec
sunt obosit sunt pansament greu de urmărit ca sufletul trecând prin timp
ce iluzie frumoasă mai trăim