dacă aș putea să-ți spun
adevărul, m-aș abține
dacă aș putea să iert
te-aș ierta, dar nu pe tine
m-aș apuca de măsline
de făcut bărcuțe mici
să ne ducă de aici
măcar pentru 4 zile
și putem să prăjim pește
dacă vrei și tu, firește
ia gata cu poezia
că se face coadă iar
n-am avioane de hârtie
nici ceneală-n călimar
și dacă ne dau afară
unde plec cu pian, cu toate
elefanți și flori de mac
că-n castel nu mai sunt locuri
nu mai sunt nici la conac
dacă aș putea să scriu
m-aș opri un pic să văd
cum ți-e zâmbet cum ți-e plâns
cum e praga dintr-un pod
îngrijit și plin de haine
recuzită păsări mici
și chiar pot din toate astea
să le fac acum pe toate
să văd praga dimineața
să văd praga și pe noapte
ochi deschide și deschid
ochi închide și cad stele
de-mprumut sau de nuiele
și se duc doar mai târziu
după ce-am văzut aproape
tot ce-am socotit că știu
joi, 20 februarie 2020
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
de câte ori m-am învârtit în jurul soarelui și câte mese de unul singur o să-ți dăruiesc un cărtărescu cu un pistol între pagini, cu o pasăr...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
empty
sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu