plictisesc
îi dori cu întrebările tale
îi urci cu întrebările lor
podul pe care ne vom strânge cu toţii
Komartin mă bântuie
Irina mă bântuie
Ilinca face cafeaua
spunându-mi
o să te însănătoşeşti tu o dată şi-o dată
cascada viselor de poezie neajunsă
la sfârşit
allegro
altul mai bun
lumină la jumătate de vină
vulpi veştede toamna aceasta
frigul e-n oase şi nu mai vrea să plece de acolo
decât cu promisiuni
necurate
turma
ne iartă
turma
ne strigă pe nume
turma
ne poartă în inimi ca şi cum
am fi
folositori
zeului
vineri, 2 decembrie 2011
uneori poeţii
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul rouă refac t...
o mare
un om singur pe o insulă mănâncă înghețată la cornet un om singur pe o insulă repară un ochean defect china e tot mai aproape boabele de ore...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu