poemul din sertar

poeziile pe care nu le ştie nimeni
îngânate încet
silabisite ca o mâncare de orez
ură şi nepricepere în cuvintele păcătosului

uneori mi-e dor
de mine
cine are să înţeleagă asta va primi un pocal
cu mere proaspete

mi-e frică de mine la fel cum
mi-e frică să mă semnez
dumnezeu are mai mult curaj
nu, dumnezeu nu are nicio vină

noi oamenii
noi cărţile
noi merele mâncate pe jumătate
acoperă-ţi picioarele pentru binele nostru

sfinţenia asta adusă pe pământ într-un avion
făcut din hârtie
vreau să fiu mai bătrân decât sunt
să nu mă mai cunoască nimeni în afară de mine


nici măcar tu/