la graniţa cu Norvegia se aruncă cine are nervii mai tari
ceilalţi rămân pe margine şi râd înfundat
clovnilor, strigă cei căzuţi
clovnilor!
apoi se-aude-un plescăit ca de piatră
ca să ştii c-au ajuns jos
viii cu viii
morţii cu morţii lor
şi eu care credeam că doar bărbaţii-şi aduc aminte
şi cerneala se usucă de parc-am fi la poli
tropicul racului
dispari o dată din casa asta, mi-ai mâncat ficaţii
tropicul adevărului
aduceţi o drujbă şi să terminăm
joi, 8 septembrie 2011
maybe tomorrow
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
#
într-un câmp de cozonac o uitare se gândește cum să fac să-mi amintesc drumul înapoi spre case și plasa ce trage pește răscolesc prin capul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu