eu cum mă ştii
de mămăligă
sper să mă halească un delfin
cu fulgi
cu pene
unde-mi sunt aripile, alina
am auzit că au tot felul de diamante înăuntru
nu voi rezista mult
nu va rezista mult
ancora asta vrea să plece cu mine
plâng ea-mi îmi face cadou un telegraf nou-nouţ
o vioară
nu eşti bărbat
toate mamiferele te compătimesc
te primesc înăuntru cu o ospitalitate fantastică
femeile părăsesc sau adoptă un vapor scufundându-se
nu vom şti
probabil niciodată
joi, 22 noiembrie 2012
miercuri, 21 noiembrie 2012
z. undeva departe
scriu săptămânal o poezie
oricât de mică
în felul ăsta pot bate străzile victorios
cu ochii către cer
fără să cer
fără tine şi totuşi
urmează să ies
oameni de toate vârstele îmi vor spune lucruri nemaivăzute
trăite acolo, departe de patul meu cu două picioare
voi zâmbi gândindu-mă la strofa a treia
vezi tu poezia trebuie să stea în sertar
acolo se simte bine poezia
oamenii nu comunică prin texte
prin substantivul cer aşezat de fiecare dată la început
oamenii vor să-i iei de mână şi să le spui
gata. de azi o să fie ceva mai bine.
oricât de mică
în felul ăsta pot bate străzile victorios
cu ochii către cer
fără să cer
fără tine şi totuşi
urmează să ies
oameni de toate vârstele îmi vor spune lucruri nemaivăzute
trăite acolo, departe de patul meu cu două picioare
voi zâmbi gândindu-mă la strofa a treia
vezi tu poezia trebuie să stea în sertar
acolo se simte bine poezia
oamenii nu comunică prin texte
prin substantivul cer aşezat de fiecare dată la început
oamenii vor să-i iei de mână şi să le spui
gata. de azi o să fie ceva mai bine.
joi, 15 noiembrie 2012
inter
plouă-n roma
pandemie de primăvară
poate-ţi mai arăt o veneţie
ecler gastric stelele cad numai atunci când
ştii foarte bine prânzul ăsta o să-mi priască
n-ai gătit tu, nu-i nimic
o caleașcă plină de oameni mă roagă să-i visez
acolo şi-ar putea cere scuze
aproape goi eu o să cer faptele
exponenții unei matematici de soi
inele mai târziu
enumeră-mi doi sudori celebrii şi te las să-mi pui mâna pe umărul drept
urcă-te în barca asta.
acum aşteaptă.
cineva va veni să numere împreună cu tine.
pandemie de primăvară
poate-ţi mai arăt o veneţie
ecler gastric stelele cad numai atunci când
ştii foarte bine prânzul ăsta o să-mi priască
n-ai gătit tu, nu-i nimic
o caleașcă plină de oameni mă roagă să-i visez
acolo şi-ar putea cere scuze
aproape goi eu o să cer faptele
exponenții unei matematici de soi
inele mai târziu
enumeră-mi doi sudori celebrii şi te las să-mi pui mâna pe umărul drept
urcă-te în barca asta.
acum aşteaptă.
cineva va veni să numere împreună cu tine.
i. a doua Rocadă
ţi-am scris o poezie
am uitat-o acasă
a mâncat-o unul dintre căţei
am doi îi cheamă
1 şi 2
plâng unul după celălalt şi se bucură în fiecare dimineaţă
văzând că se trezesc tot acolo
văzând că mă trezesc tot aici iau câteva notiţe
o să le pierd o să mă pierd
o sărbătoare că asta
campanie colaterală a omului cu braţele atârnând
cântând din toate buzunarele
o îmbrăţişare întârziată o să ne-omoare ioana
şi câte şi mai câte pe nouă mai
un turban un telefon în hohote ne vedem mâine
ne vedem mâine pentru că o să plouă
două jucării stricate omul bun acum comandaţi
nu-i nimic ne pupam după aia
cred că Alinei îi place de tine poezia
e un bol cu lapte în care poţi să pui ce vrei tu
ai
mare grijă să nu se răcească
am uitat-o acasă
a mâncat-o unul dintre căţei
am doi îi cheamă
1 şi 2
plâng unul după celălalt şi se bucură în fiecare dimineaţă
văzând că se trezesc tot acolo
văzând că mă trezesc tot aici iau câteva notiţe
o să le pierd o să mă pierd
o sărbătoare că asta
campanie colaterală a omului cu braţele atârnând
cântând din toate buzunarele
o îmbrăţişare întârziată o să ne-omoare ioana
şi câte şi mai câte pe nouă mai
un turban un telefon în hohote ne vedem mâine
ne vedem mâine pentru că o să plouă
două jucării stricate omul bun acum comandaţi
nu-i nimic ne pupam după aia
cred că Alinei îi place de tine poezia
e un bol cu lapte în care poţi să pui ce vrei tu
ai
mare grijă să nu se răcească
i. cuvânt înainte
portret în treizeci de minute
cascada niagara daţi-mi şi mie două porţii
mi-am uitat seiful acasă
cifrul e simplu viitor anacronic fiecare cu jucăriile lui
mă uit la mâinile tale sunt aşa cum ar trebui
pe tine nu par să te deranjeze ochii mei
am multe-n cap şi-o cămaşa ce nu-mi vine bine
trag de mâneci să mă ducă departe
cineva nu mai vrea să plece nouă nu ni se pare normal
văd semne de circulaţie un-loc-să-ajung
sărutul ăsta a fost de-ajuns
scoicile levitează când vor ele oamenii
se iubesc când vor ei
scriu cu două beţişoare chinezeşti mănânc o dată pe zi
n-o să ştie nimeni că sunt aici
cascada niagara daţi-mi şi mie două porţii
mi-am uitat seiful acasă
cifrul e simplu viitor anacronic fiecare cu jucăriile lui
mă uit la mâinile tale sunt aşa cum ar trebui
pe tine nu par să te deranjeze ochii mei
am multe-n cap şi-o cămaşa ce nu-mi vine bine
trag de mâneci să mă ducă departe
cineva nu mai vrea să plece nouă nu ni se pare normal
văd semne de circulaţie un-loc-să-ajung
sărutul ăsta a fost de-ajuns
scoicile levitează când vor ele oamenii
se iubesc când vor ei
scriu cu două beţişoare chinezeşti mănânc o dată pe zi
n-o să ştie nimeni că sunt aici
miercuri, 14 noiembrie 2012
injurii din Cambodgia
r JGHRBN LVB ,SMFNXVDCV
ahgjwrn \sgbk sbskbbjsnj
alienaţi cu toţii
în fata piramidelor
nu ne-ntrebăm nu ne-nchinăm
de aici şi până mai departe distanţe infinite sau ce contează
clipim de fiecare dată la fel
de fiecare dată vedem altceva înţelegem la fel de puţin
preşedinţi din lumea-ntreagă încă puţin
canabis ca o zebră diazepam după cifra patru
mohamed mă visează îi închid uşa-n nas îi zic rămâi aici singur şi gândeşte-te
farmece andreea farmacia asta o să ardă la fel ca noi
mi-am făcut norma pe săptămâna trecută
o să calc patru compozitori cu maşina de cusut
cum o să-mi dau seama care-i drumul spre casa de zahar dacă
mi-ai uitat dioptriile pe canapea
cum piramidele renasc din ele însele
cum tata ne iubeşte pe toţi la fel
întârziem țipăm
ne-a intrat ceasul biologic la apă
zidul chinezesc din vatra dornei birtul doamnei în vişiniu
vulpi violuri panglici albastre
ca şi cum te-ai uita în ochii mei
şi m-ai întreba ce faci tată
cercul ăsta e plin de scame
sigmund
ahgjwrn \sgbk sbskbbjsnj
alienaţi cu toţii
în fata piramidelor
nu ne-ntrebăm nu ne-nchinăm
de aici şi până mai departe distanţe infinite sau ce contează
clipim de fiecare dată la fel
de fiecare dată vedem altceva înţelegem la fel de puţin
preşedinţi din lumea-ntreagă încă puţin
canabis ca o zebră diazepam după cifra patru
mohamed mă visează îi închid uşa-n nas îi zic rămâi aici singur şi gândeşte-te
farmece andreea farmacia asta o să ardă la fel ca noi
mi-am făcut norma pe săptămâna trecută
o să calc patru compozitori cu maşina de cusut
cum o să-mi dau seama care-i drumul spre casa de zahar dacă
mi-ai uitat dioptriile pe canapea
cum piramidele renasc din ele însele
cum tata ne iubeşte pe toţi la fel
întârziem țipăm
ne-a intrat ceasul biologic la apă
zidul chinezesc din vatra dornei birtul doamnei în vişiniu
vulpi violuri panglici albastre
ca şi cum te-ai uita în ochii mei
şi m-ai întreba ce faci tată
cercul ăsta e plin de scame
sigmund
Etichete:
andreea,
cambodgia,
canabis,
injurii,
mohamed,
piramidele,
poeme,
presedinti,
sigmund,
tata ne iubeste pe toti,
vatra dornei,
versuri,
viniluri,
violuri
marți, 13 noiembrie 2012
14
it's time to be myself
ultime cuvinte ale radioului din oraş
pe gât în sus îmi creşte un măr verde
mare cât capetele părinţilor puse la un loc
aş fi vrut să jucăm partida asta în alte condiţii
încă nu am nimic de oferit în afară de mine
sunt clopotul tăcut din tablourile suprarealiste bat politicos
plângând acelaşi la uşa ta
un Iisus de lemn cocoţat pe mii de porumbi
ascuns de orice altă pereche de ochi
aşteptând să se facă lumină îngân
trebuie să mă fac mare
twain, povestea ta mă va urmări toată viaţa
coperţile tale verzi ca o mlaştină din care eu şi bunica nu mai putem ieşi
ultime cuvinte ale radioului din oraş
pe gât în sus îmi creşte un măr verde
mare cât capetele părinţilor puse la un loc
aş fi vrut să jucăm partida asta în alte condiţii
încă nu am nimic de oferit în afară de mine
sunt clopotul tăcut din tablourile suprarealiste bat politicos
plângând acelaşi la uşa ta
un Iisus de lemn cocoţat pe mii de porumbi
ascuns de orice altă pereche de ochi
aşteptând să se facă lumină îngân
trebuie să mă fac mare
twain, povestea ta mă va urmări toată viaţa
coperţile tale verzi ca o mlaştină din care eu şi bunica nu mai putem ieşi
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
-
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul rouă refac t...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
o mare
un om singur pe o insulă mănâncă înghețată la cornet un om singur pe o insulă repară un ochean defect china e tot mai aproape boabele de ore...