inter

când poezia nu ajută și păsările planează dincolo
când nu te poți ridica din mizerie
strânge între dinți inima ei și zi-i
sunt la fel de pierdut ca tine 
și eu aș vrea să-ți scriu, dar nu găsesc cuvintele cele bune

sunt cel mai prost dintre pământeni și nu mi-e rușine
sunt cel mai prost dintre magicieni și nu mi-e rușine
sunt pierdut și nu mi-e rușine
licuricii mă vorbesc pe la spate
chaplin nu mă iubește

inter

plouă-n roma
pandemie de primăvară
poate-ţi mai arăt o veneţie
ecler gastric stelele cad numai atunci când
ştii foarte bine prânzul ăsta o să-mi priască

n-ai gătit tu, nu-i nimic
o caleașcă plină de oameni mă roagă să-i visez
acolo şi-ar putea cere scuze
aproape goi eu o să cer faptele
exponenții unei matematici de soi

inele mai târziu
enumeră-mi doi sudori celebrii şi te las să-mi pui mâna pe umărul drept
urcă-te în barca asta.
acum aşteaptă.


cineva va veni să numere împreună cu tine.