icon

când nu știu să ies afară din peșteră iar
strugurii sunt din ce în ce mai acri
tic-tac diform pe umerii mei
un film franțuzesc în care în sfârșit cineva
înțelege ce vrei tu de la viață

după generic te întorci în camera ta cu stomacul plin
de diamante/ rugându-te
cerându-ți iertare
crezând că mâine vei scrie poezia cea mai frumoasă
fetei celei mai frumoase și

vă va fi mai ușor
o vreme
cam cât să plouă de douăzeci și șase de ori
fără să numeri
fără să plângi

fără să-ți fie dor sau
să-ți dorești ceva mai mare decât ești
tu

viza

eu cum mă ştii
de mămăligă
sper să mă halească un delfin

cu fulgi
cu pene
unde-mi sunt aripile, alina

am auzit că au tot felul de diamante înăuntru
nu voi rezista mult
nu va rezista mult

ancora asta vrea să plece cu mine
plâng ea-mi îmi face cadou un telegraf nou-nouţ
o vioară

nu eşti bărbat
toate mamiferele te compătimesc
te primesc înăuntru cu o ospitalitate fantastică

femeile părăsesc sau adoptă un vapor scufundându-se
nu vom şti
probabil niciodată

din ziua aceea numele meu a însemnat altceva

mă trezisem dintr-un vis despre care
n-aş putea spune foarte multe
o casă veche cu acoperişul
anapoda
o femeie plângând
ceva susurând deasupra cerului

mă trezisem aşadar gura
îmi era înfundată cu diamante
în stomac?
diamantele ajunsesera şi acolo aşa că
m-am târât cât am putut de repede până la frigider
mi-am turnat puţin suc de mere într-un pahar
după care l-am înghiţit


gura îmi era încă înfundată cu diamante
stomacul nu mai putea suporta
nu ştiam cine-mi plânge înăuntru şi cum aş putea
repara dezastrul ăsta stând acolo zi după zi


hârtii azvârlite în debara
praful de mai bine de şase degete se hotărâse să-mi pună capăt
merele creşteau cu repeziciune aşezându-se
astupând fiecare gaură
aerul se împuţina
diamantele zburau ca dintr-un aparat ultra-modern

ce-ai să faci acum
îmi spuneam
nu-mi mai pasă de creatura
dinăuntrul meu
sau de casa asta
în care ajunsesem
dintr-o altă voinţa decât a mea