când nu știu să ies afară din peșteră iar
strugurii sunt din ce în ce mai acri
tic-tac diform pe umerii mei
un film franțuzesc în care în sfârșit cineva
înțelege ce vrei tu de la viață
după generic te întorci în camera ta cu stomacul plin
de diamante/ rugându-te
cerându-ți iertare
crezând că mâine vei scrie poezia cea mai frumoasă
fetei celei mai frumoase și
vă va fi mai ușor
o vreme
cam cât să plouă de douăzeci și șase de ori
fără să numeri
fără să plângi
fără să-ți fie dor sau
să-ți dorești ceva mai mare decât ești
tu
luni, 29 aprilie 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
houghton
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu