nu dau vina pe poezie
pentru fiecare ceas în care mâna mea stângă şi ochiul meu drept
palma mea stângă şi ochiul meu
coliviile banca de vis-a-vis
fără preluare fonetică o repulsie destul de urâtă fațădetot și
aici se naşte poezia
(nimeni nu mă crede)
patefon stricat ești tu, eleonora
de ce-ţi baţi joc de zilele tale
mi-e dor de tine
probabil pentru că e dimineață
probabil
îți las asta
etotceam
duminică, 21 aprilie 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
cu fiecare zi pașii lor făcuți înapoi cuceresc lumea
-
trec tare peste beznă și fum ceața asta - îi zice acasă copii cu o singură mână bat mingea pe un teren invizibil se mai rănește câte unul,...
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
leneșii ajung departe
cu fiecare zi pașii lor făcuți înapoi cuceresc lumea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu