Pagini

duminică, 21 aprilie 2013

7:06 mai apoi

nu dau vina pe poezie
pentru fiecare ceas în care mâna mea stângă şi ochiul meu drept
palma mea stângă şi ochiul meu
coliviile banca de vis-a-vis

fără preluare fonetică o repulsie destul de urâtă fațădetot și
aici se naşte poezia
(nimeni nu mă crede)
patefon stricat ești tu, eleonora
de ce-ţi baţi joc de zilele tale

mi-e dor de tine
probabil pentru că e dimineață
probabil

îți las asta
etotceam

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

houghton

cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă  am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...