ce ne facem

nu scrie niciodată pe burta goală
uită-ți rănile trecutul e o oglindă spartă
iluzia nu răzbește în timpul somnului

dacă simți să dai sfaturi dă sfaturi
dacă simți să taci taci
dacă aș cunoaște o metodă mai hype de a scrie poezie aș folosi-o
abuzul nu vine niciodată singur

ce imagine vrei să aperi
ce truc să dezgolesti
până la capătul luminii mai e ceva
relaxează-te poetule
înoată poetule
fundul oceanului
ochii
crapul
cum e din nou acasă

mașina de scris face tic-tac
acum compui ești băiat mare
și peștii mici înghit balene
de murit murim oricum cu toții
dar până atunci și până acolo
să mai dăm o petrecere

allah

să visezi doar licurici insistent cabrio
mămăligă cu pufuleți ca-n clasa a patra
când toată armata voia să stea cu mine să-mi cânte la harpă
teoretic sunt un nimeni aruncându-mi toate lipsurile intr-o groapă
diagrama poeziei mele mariana
aș vrea să te invit la un buchet de flori de mare
al câtelea evreu la masa asta ca o ploaie cu obuze ne pierdem prin autobuze
și tu-mi zici că nu mai sunt cum mă știai
deschid cartea dau din carte mă transform iar în claxon 
deschide ochiul patru și-o să vezi și mântuirea-n punga de orez ștefane
pimp pimp pimp elaborat ca un origami
acum că știu că nu mai știu putem să ne vedem diseară la etaj
să-mi zici ce nu voiam s-aud și io să desenez ceva pe corsetul tau albastru
în timp ce topim semafoare și lingouri de-mprumut
până la adânci apasă enter și reechilibrează-te inocențiu
că azi-mâine vine-apocalipsa și te prinde în arabia saudită căutând iertare

funeralii

cerc închis
într-un apartament ce seamănă cu o cameră de hotel
pe același palier cu tine, îngerul tău păzitor și alți câțiva pieteni
pregătesc o petrecere de neuitat
o să fie bine
numeri zilele
te pregătești
ei cântă
trăiesc
țipi pe palier
și toți te întâmpină liniștiți
bucurându-se

dasq - difuzoare de ziua recunoștinței

nu știai cine ești adunătură de oase în parcul carol 
diamante cuvinte scumpe suferința nu se-ascunde fericirea stă la pândă
ca o mitralieră pentru îngeri georgiana nu mai plânge
votcă pe haine în suflet în sunet sună rău toate mă prind din urmă
îmi deschid aripi plec niciodată pentru niciodată ultimul cântec 
tresari când descântec ar fi trebuit să mai stau vreo două luni în pântec
microfoane petrece pietrele râmân apa-i rece 
bordurile sunt pline nu mai ține-n tine o să fie bine 
sânge cald pe carpetele primite de la ea în beznă totul pare mai real 
mâine dimieață o să suni și o să zici știi am ajuns deja aici
am plumb în gură codrul cântă când se întâmplau toate astea 
fluturii trăiesc o singură zi țestoasele trăiesc mai mult decât noi nu s-au plictisit să știi
în gara noastră mică ceasul bate fix lumea asta nu s-a stins
cercuri concentrice indecent ca o caprioară-n centrul ei 
balansoar întrece-te gustul ei pe degete
ref-ren
ref-ren
ref-ren
nimeni în teren viața ca un ghem de ace nu ne face nimeni nimic o să fim lăsați în pace
carduri păsări farduri în dulapul ei stau așezate și așteaptă
pete pe tavan cânt un țigan singur ca un han o s-adorm 
oricum nu mai am ceea ce aveam ceea ce scriam când erai mai aproape
tăcerea din pleoape lumina din pleoape seara-i aproape seara se-mparte toxicomanii-mi bat în poartă
n-o să uit câți înăuntrul meu voiau să-și facă cuib iar încep să scuip spiritul rămâne deșteaptă-te cristi pixul se ține glume
în capul meu se-ascund atâtea sperând să plouă ce lume nouă 
în saxofon ne face loc un pinguin și frații lui mai mari producătorii de pelin
ce zbor fin cât mai avem devin oxigen
cele ce nu se văd acum mă văd e divin

petrecere sau politică

ambulanța ambulanța ambulanța birjar
bagdad binar cordon ombilical
binecunoscutulprezentatoralemisiunii
viața pe muchie de satâr
invitatul din această seară
regele moare de eugène ionesco