să visezi doar licurici insistent cabrio
mămăligă cu pufuleți ca-n clasa a patra
când toată armata voia să stea cu mine să-mi cânte la harpă
teoretic sunt un nimeni aruncându-mi toate lipsurile intr-o groapă
diagrama poeziei mele mariana
aș vrea să te invit la un buchet de flori de mare
al câtelea evreu la masa asta ca o ploaie cu obuze ne pierdem prin autobuze
și tu-mi zici că nu mai sunt cum mă știai
deschid cartea dau din carte mă transform iar în claxon
deschide ochiul patru și-o să vezi și mântuirea-n punga de orez ștefane
pimp pimp pimp elaborat ca un origami
acum că știu că nu mai știu putem să ne vedem diseară la etaj
să-mi zici ce nu voiam s-aud și io să desenez ceva pe corsetul tau albastru
în timp ce topim semafoare și lingouri de-mprumut
până la adânci apasă enter și reechilibrează-te inocențiu
că azi-mâine vine-apocalipsa și te prinde în arabia saudită căutând iertare
miercuri, 21 februarie 2018
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
houghton
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu