sorb dintr-o cană de zaț în care văd prezentu'
mi-am pierdut epicentrul diadermele se-ncalță
într-o sanie stricată sedentar ca mere roșii
mă prefac că sunt tot eu când de fapt uimirea vine
pe fereastră ca o floare ce nu-și admiră spirala
cum să îți explic eu ție am ieșit toți amândoi
din lichidul amniotic ce ne-a îmbătat privirea și-acum
auzim speranța într-o vânătoare surdă
doar pe note muzicale sau pe scara de incendiu
iar cobor la patru grăbit să mă uit în ochii tăi
de cerb zburator ce știe sa prepare bine supa
și să scrie multe bancuri și să-și ceară scuze des
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu