dasq gang - dope

tu nu ai nume tu nu ai nume tu nu ai nume tu nu ai nume
trag patru gloanțe în cine sunt uit mereu 
semeni vânt culegi furtună n-o să mă las niciodată n-o să plec niciodată
io nu dau pe nimeni afară din inima mea 
și totuși pare gol ca un circ pierdut ca o discotecă pe care n-o mai ascult
fantâna din care beau fântâna în care înoată delfini aveau mari așteptări de la mine
reține n-am fost n-o să pot să fiuca tine
marfă în port mă-nchin mă-nec mă-nchin vina tuturor e că nu știm să fim 
câine la drum de seară ce nu te-ntărește te cam omoară
pește cu oase cine te așteptă dincolo de zid de case 
acordeonist plâng pompierii vulcanic ca un medic fără remediu
observă jegul nu fi ca mine nu fi ca restul lumea nu-i cum crezi tu 
real real real real 
scot casetofonul pe geam mă-mpac cu tine crăiasă de porțelan
urcat în aeroplan conduc acasă strajnic cum unele amintiri nu te mai lasă
fără ospăț fără lacrimi fiecare boschetar pe bancheta din spate
trec de ape mă omor în fiecare noapte și-mi place la patru ace aștept
adu-mi nota de plată în nasturi și vată hamal   
adu-mi nota de plată adu-mi nota de plată

dasq gang - istoria

între pagini cad lin ca primul fluviu apărut atunci când nimeni nu era pe pământ
doar dumnezeu deasupra apelor adam așteaptă fără suflare deasupra pleoapelor
ce-avea să urmeze nu știa nici el se zice c-ar sta singur în castel poate e mai singuratic de fel
alții strigă c-ar sta cu milioane de îngeri care-i șterg lacrimile mari de fiecare dată când plânge
iar eu ce să fac uitat pe un vapor gigant în mijloc de ocean mă rog la el și aștept sunt pescarul perfect
pescarul trebuie să fie ceea ce e 
peștele - ceea ce e
lupta a durat mulți ani multe zile nimeni nu s-a întrebat de soarta lui 
al nimănui și totuși atât de viu
poate vă-ntrebați cum se poate cu stiloul în mână mă-ntreb și eu 
întors victorios obosit fericit dar parcă ceva încă lipsea din inima lui 
se spune c-ar fi fost o dată o fată ca nicio alta pe pământ 

l-a iubit cu toată ființa ar fi murit fără să spună nimic
l-a iubit cu toată ființa ar fi murit fără să spună nimic
l-a iubit cu toată ființa ar fi murit fără să spună nimic
l-a iubit cu toată ființa ar fi murit fără să spună nimic

rătăcește sperând s-o găsească pentru că știe moartea e cea mai mare miciună 
așa că nu se teme deschide genele și vede tot ceea ce noi azi nu vedem și poate tot ce noi azi nu mai putem
e vorba de credință sufletul tare când să știi că n-ai ce să pățești nu te poate opri nimic
nu există spațiu și timp nici spațiu nici timp 
la miliarde ani distanță scriu povestea el o încă o caută ea înc-așteaptă vestea
el o încă o caută ea înc-așteaptă vestea
el o încă o caută ea înc-așteaptă vestea
el o încă o caută ea înc-așteaptă vestea

dasq - difuzoare de ziua recunoștinței 2

travaliu în luna lui marte paula seling kilograme de carne
carpe diem ține-mă aproape girofarul dintre viața și moarte se vor rezolva toate
mecanic aparte spune-mi tu până unde până când continui să cânt înmormântări aplaudând 
cardiograma-mi calcă pe urme în jurul nostru mark twain construiește miros a pește
tu mă ierți ca o fecioară din cap până-n picioare boare frumoasă floare crescută lângă casă
balene ce cască înăuntrul lor totul mustește a speranță
scandinavia mă joc cu cuvintele în caviar 
o omidă pășește peste venele mele pesemne admiră tot ce vede
ghicitoare încurcată mai încercăm o dată prima paradă de dincolo de pod cel mai frumos complot
află-mi prezentul sigur momentul în care singurătatea-mi pleacă la culcare 
strigăte copleșitoare de bucurie tot ce-i aici îți rămâne ție
particularități minunată feerie

dasq - difuzoare de ziua recunoștinței

nu știai cine ești adunătură de oase în parcul carol 
diamante cuvinte scumpe suferința nu se-ascunde fericirea stă la pândă
ca o mitralieră pentru îngeri georgiana nu mai plânge
votcă pe haine în suflet în sunet sună rău toate mă prind din urmă
îmi deschid aripi plec niciodată pentru niciodată ultimul cântec 
tresari când descântec ar fi trebuit să mai stau vreo două luni în pântec
microfoane petrece pietrele râmân apa-i rece 
bordurile sunt pline nu mai ține-n tine o să fie bine 
sânge cald pe carpetele primite de la ea în beznă totul pare mai real 
mâine dimieață o să suni și o să zici știi am ajuns deja aici
am plumb în gură codrul cântă când se întâmplau toate astea 
fluturii trăiesc o singură zi țestoasele trăiesc mai mult decât noi nu s-au plictisit să știi
în gara noastră mică ceasul bate fix lumea asta nu s-a stins
cercuri concentrice indecent ca o caprioară-n centrul ei 
balansoar întrece-te gustul ei pe degete
ref-ren
ref-ren
ref-ren
nimeni în teren viața ca un ghem de ace nu ne face nimeni nimic o să fim lăsați în pace
carduri păsări farduri în dulapul ei stau așezate și așteaptă
pete pe tavan cânt un țigan singur ca un han o s-adorm 
oricum nu mai am ceea ce aveam ceea ce scriam când erai mai aproape
tăcerea din pleoape lumina din pleoape seara-i aproape seara se-mparte toxicomanii-mi bat în poartă
n-o să uit câți înăuntrul meu voiau să-și facă cuib iar încep să scuip spiritul rămâne deșteaptă-te cristi pixul se ține glume
în capul meu se-ascund atâtea sperând să plouă ce lume nouă 
în saxofon ne face loc un pinguin și frații lui mai mari producătorii de pelin
ce zbor fin cât mai avem devin oxigen
cele ce nu se văd acum mă văd e divin