dasq - difuzoare de ziua recunoștinței 2

travaliu în luna lui marte paula seling kilograme de carne
carpe diem ține-mă aproape girofarul dintre viața și moarte se vor rezolva toate
mecanic aparte spune-mi tu până unde până când continui să cânt înmormântări aplaudând 
cardiograma-mi calcă pe urme în jurul nostru mark twain construiește miros a pește
tu mă ierți ca o fecioară din cap până-n picioare boare frumoasă floare crescută lângă casă
balene ce cască înăuntrul lor totul mustește a speranță
scandinavia mă joc cu cuvintele în caviar 
o omidă pășește peste venele mele pesemne admiră tot ce vede
ghicitoare încurcată mai încercăm o dată prima paradă de dincolo de pod cel mai frumos complot
află-mi prezentul sigur momentul în care singurătatea-mi pleacă la culcare 
strigăte copleșitoare de bucurie tot ce-i aici îți rămâne ție
particularități minunată feerie

dasq - difuzoare de ziua recunoștinței

nu știai cine ești adunătură de oase în parcul carol 
diamante cuvinte scumpe suferința nu se-ascunde fericirea stă la pândă
ca o mitralieră pentru îngeri georgiana nu mai plânge
votcă pe haine în suflet în sunet sună rău toate mă prind din urmă
îmi deschid aripi plec niciodată pentru niciodată ultimul cântec 
tresari când descântec ar fi trebuit să mai stau vreo două luni în pântec
microfoane petrece pietrele râmân apa-i rece 
bordurile sunt pline nu mai ține-n tine o să fie bine 
sânge cald pe carpetele primite de la ea în beznă totul pare mai real 
mâine dimieață o să suni și o să zici știi am ajuns deja aici
am plumb în gură codrul cântă când se întâmplau toate astea 
fluturii trăiesc o singură zi țestoasele trăiesc mai mult decât noi nu s-au plictisit să știi
în gara noastră mică ceasul bate fix lumea asta nu s-a stins
cercuri concentrice indecent ca o caprioară-n centrul ei 
balansoar întrece-te gustul ei pe degete
ref-ren
ref-ren
ref-ren
nimeni în teren viața ca un ghem de ace nu ne face nimeni nimic o să fim lăsați în pace
carduri păsări farduri în dulapul ei stau așezate și așteaptă
pete pe tavan cânt un țigan singur ca un han o s-adorm 
oricum nu mai am ceea ce aveam ceea ce scriam când erai mai aproape
tăcerea din pleoape lumina din pleoape seara-i aproape seara se-mparte toxicomanii-mi bat în poartă
n-o să uit câți înăuntrul meu voiau să-și facă cuib iar încep să scuip spiritul rămâne deșteaptă-te cristi pixul se ține glume
în capul meu se-ascund atâtea sperând să plouă ce lume nouă 
în saxofon ne face loc un pinguin și frații lui mai mari producătorii de pelin
ce zbor fin cât mai avem devin oxigen
cele ce nu se văd acum mă văd e divin