dasq gang - dope

tu nu ai nume tu nu ai nume tu nu ai nume tu nu ai nume
trag patru gloanțe în cine sunt uit mereu 
semeni vânt culegi furtună n-o să mă las niciodată n-o să plec niciodată
io nu dau pe nimeni afară din inima mea 
și totuși pare gol ca un circ pierdut ca o discotecă pe care n-o mai ascult
fantâna din care beau fântâna în care înoată delfini aveau mari așteptări de la mine
reține n-am fost n-o să pot să fiuca tine
marfă în port mă-nchin mă-nec mă-nchin vina tuturor e că nu știm să fim 
câine la drum de seară ce nu te-ntărește te cam omoară
pește cu oase cine te așteptă dincolo de zid de case 
acordeonist plâng pompierii vulcanic ca un medic fără remediu
observă jegul nu fi ca mine nu fi ca restul lumea nu-i cum crezi tu 
real real real real 
scot casetofonul pe geam mă-mpac cu tine crăiasă de porțelan
urcat în aeroplan conduc acasă strajnic cum unele amintiri nu te mai lasă
fără ospăț fără lacrimi fiecare boschetar pe bancheta din spate
trec de ape mă omor în fiecare noapte și-mi place la patru ace aștept
adu-mi nota de plată în nasturi și vată hamal   
adu-mi nota de plată adu-mi nota de plată

dasq gang - istoria

între pagini cad lin ca primul fluviu apărut atunci când nimeni nu era pe pământ
doar dumnezeu deasupra apelor adam așteaptă fără suflare deasupra pleoapelor
ce-avea să urmeze nu știa nici el se zice c-ar sta singur în castel poate e mai singuratic de fel
alții strigă c-ar sta cu milioane de îngeri care-i șterg lacrimile mari de fiecare dată când plânge
iar eu ce să fac uitat pe un vapor gigant în mijloc de ocean mă rog la el și aștept sunt pescarul perfect
pescarul trebuie să fie ceea ce e 
peștele - ceea ce e
lupta a durat mulți ani multe zile nimeni nu s-a întrebat de soarta lui 
al nimănui și totuși atât de viu
poate vă-ntrebați cum se poate cu stiloul în mână mă-ntreb și eu 
întors victorios obosit fericit dar parcă ceva încă lipsea din inima lui 
se spune c-ar fi fost o dată o fată ca nicio alta pe pământ 

l-a iubit cu toată ființa ar fi murit fără să spună nimic
l-a iubit cu toată ființa ar fi murit fără să spună nimic
l-a iubit cu toată ființa ar fi murit fără să spună nimic
l-a iubit cu toată ființa ar fi murit fără să spună nimic

rătăcește sperând s-o găsească pentru că știe moartea e cea mai mare miciună 
așa că nu se teme deschide genele și vede tot ceea ce noi azi nu vedem și poate tot ce noi azi nu mai putem
e vorba de credință sufletul tare când să știi că n-ai ce să pățești nu te poate opri nimic
nu există spațiu și timp nici spațiu nici timp 
la miliarde ani distanță scriu povestea el o încă o caută ea înc-așteaptă vestea
el o încă o caută ea înc-așteaptă vestea
el o încă o caută ea înc-așteaptă vestea
el o încă o caută ea înc-așteaptă vestea

only minaj

plouă de sus sincer cu metadonă e mileniu' patru te iubesc mai mult de-o tonă beton nu?
trimit scrisori cu-o dronă pe venus pe marte mama stă la aparate și zice că nu mai poate
se-ntoarce tristă plânsă n-am găsit-o însă l-am găsit pe dânsu'
culegea diguri și miguri și linguri de pe-o plajă părăsită am artită 
și nu-mi trece că încă-mi fac ochiul minții toate artistile cuminți uite soarele dinți 
copii citind părinți minți că nu mă mai simți în fiecare luni spăl pestera noastră cu pastă de dinți
gil dobrică cântă vesel începe să-mi pese sunt soldatul în rezervă mi-au lăsat câteva trese
poate că binele nu-i departe ne așteaptă în timp ce eu mă deghizez în noapte ce noapte
mai avem încă puțin și-o s-ajungem acolo unde pielea de delfin împăcat cu sine nu pătrunde
mai departe împacat cu mine deschid un anticariat cu poze piartroze din tinereți aflate la distanță
cristi plânge într-un gâng poezie nu mai am versuri d-alea de nu știi ce-nseamnă neam
din neam se raiul zâmbește o hrănește cu paiu' potopu' și naiu' n-am treabă cu craniu 
taxe și prostii ești ce nu voiai să fii cu o casă de pariuri îngropată-n datorii
încă îmi plac fluturii îi mănânc chiar zi de zi oricum unii nu trăiesc mai mult de-o zi
unii au prins curaj se cred la canotaj și se zbat în burta mea unul are avantaj 
nu știu unde vrea să plece dar eu nu mai vreau să-l las toată viața-am fost un laș 
n-am nevoie de bagaj numai tu nu mă lași și-o să trecem de galaxia asta rece chiar după ea mai vin altele zece miliarde pământul arde mă scald în gambe trec prin cercul lumii ca un zeu mă vede dumnezeu
oare mai are număru' meu ăla cu zero șapte patru zero șapte mereu

celular

sufletul meu pereche e beat într-un gang de pe recunoștinței 
țipă și bate și fute și fuge iar eu rămân cu ochii în romanul meu de două stele
trec pe la romană levitând știu că o voi găsi și mâine tot acolo 
coagulând continuu