only minaj 2

se-auzea se-auzea un imn ridicol se-auzea
se-auzea se-auzea un imn ridicol se-auzea
se-auzea se-auzea un imn ridicol se-auzea
se-auzea se-auzea un imn ridicol se-auzea

patru zări patru gânduri patru gări patru scânduri patruzeci și patru de zări mâncând pământul
când și până unde ne-nsoțim să-mi spui universul nimănui se scoate cu cui mâncare de gutui frază transcendentă pe limba lui
caracatiță trezită-n cratiță trabant recondiționat condițiilor de pe matriță
lecturi cu geo bogza mestecând frânturi dintr-o viață anterioară anteriorității lui
nimeni în jur lumină abajur țipari algoritmi tresar bătut pe umăr de un armăsar viața-n captivitate cel mai frumos coșmar
coșar să treci și pe la douăzeci și două de cojoace noi pline de noroi 
trecute prin nopțile grele cu boi urlând la luni noi împreună pentru-o viață mai bună
jumătate-aici jumătate se adună la jumătatea netrăită într-o jumătate ce nu vrea să spună
cum a fost și ce-am văzut ce-am pătimit pe post scut ce-am aruncat și ce-am păstrat 
singur ca un lac păzind nimicul pentru fiecare ore de culcare militari abandon femei beton 
zodie poligon portavoce iert orice nu uit orice de mâine trăiesc cu porcii
sarcastic ca o stea dispărând din calea mea numărând ace și spargeri și de decăderi și pagini
ace și spargeri și de decăderi și pagini
ace și spargeri și de decăderi și pagini
ace și spargeri și de decăderi și pagini

se-auzea se-auzea un imn ridicol se-auzea
se-auzea se-auzea un imn ridicol se-auzea
se-auzea se-auzea un imn ridicol se-auzea
se-auzea se-auzea un imn ridicol se-auzea

only minaj

plouă de sus sincer cu metadonă e mileniu' patru te iubesc mai mult de-o tonă beton nu?
trimit scrisori cu-o dronă pe venus pe marte mama stă la aparate și zice că nu mai poate
se-ntoarce tristă plânsă n-am găsit-o însă l-am găsit pe dânsu'
culegea diguri și miguri și linguri de pe-o plajă părăsită am artită 
și nu-mi trece că încă-mi fac ochiul minții toate artistile cuminți uite soarele dinți 
copii citind părinți minți că nu mă mai simți în fiecare luni spăl pestera noastră cu pastă de dinți
gil dobrică cântă vesel începe să-mi pese sunt soldatul în rezervă mi-au lăsat câteva trese
poate că binele nu-i departe ne așteaptă în timp ce eu mă deghizez în noapte ce noapte
mai avem încă puțin și-o s-ajungem acolo unde pielea de delfin împăcat cu sine nu pătrunde
mai departe împacat cu mine deschid un anticariat cu poze piartroze din tinereți aflate la distanță
cristi plânge într-un gâng poezie nu mai am versuri d-alea de nu știi ce-nseamnă neam
din neam se raiul zâmbește o hrănește cu paiu' potopu' și naiu' n-am treabă cu craniu 
taxe și prostii ești ce nu voiai să fii cu o casă de pariuri îngropată-n datorii
încă îmi plac fluturii îi mănânc chiar zi de zi oricum unii nu trăiesc mai mult de-o zi
unii au prins curaj se cred la canotaj și se zbat în burta mea unul are avantaj 
nu știu unde vrea să plece dar eu nu mai vreau să-l las toată viața-am fost un laș 
n-am nevoie de bagaj numai tu nu mă lași și-o să trecem de galaxia asta rece chiar după ea mai vin altele zece miliarde pământul arde mă scald în gambe trec prin cercul lumii ca un zeu mă vede dumnezeu
oare mai are număru' meu ăla cu zero șapte patru zero șapte mereu