e ca atunci

când dacă te întreb cum e cu zborul mi-aş dori să primesc
aceeaşi întrebare
o pun în cuier să ne închinăm ei - zeu slut
cu mâinile cântând

muzele se întâlnesc în vila de vis-a-vis
şi fac ce ştiu ele mai bine
dau de băut florilor furnicilor
apoi se dau în bărci sperând să prindă şi ele (câte) ceva

cerneala cu care te murdăreşti până când
fiecare femeie vie te întreabă dacă s-a întâmplat ceva

caravana iubirii în mijlocul pustiului
puşcărie făcută din beţe de chibrit

chircit aştept un zepelin cu nume de din-ce-in-ce-mai-departe

Bolaño zice că

femeile crescute în aceeaşi grădina cu tine
se tem de moarte
iar eu
atotştiutorul
eroul Ionei şi-al lui Sorescu însuşi
n-am bănuit nimic

privirea pierdută
umerii lăsaţi
spatele drept, cucoană.
spatele drept
voci despre care n-am ştiut niciodată nimic

plânsul un fel de
e cel mai aproape
nu mai am cum să scap
nu mă puteţi ajuta sau
nimeni nu-mi ştie numele

am murit ca orice altă femeie
negându-mă
totuşi beau mai mult decât toţi bărbaţii pe care i-ai cunoscut
plec apoi fără să mă uit în urmă
uneori îţi şoptesc/ de mâine
voi fi un om mai bun
în ziua imediat următoare dispar

şi totul o ia cumva
de la capăt