eternity eternity

atunci când crezi că e sfârşitul lumii
că nimic nu te mai poate salva
gândește-te la fetița în pantaloni albaştri
la nepriceperea oraşului tău şi numai al tău

o lumină roşie mereu aceeaşi (îţi spune ea ceva)
nu-trebuie-să-facem-conversație-auto-correct
dimineața-asta-e-altfel-cine-ești-m-am-speriat-ca-un-dobitoc
uit-mereu-de-energiile-astea-pe-care-aș-putea-să-ți-le-explic

ţi-am scris ceva


atunci când crezi că e sfârşitul lumii
că nimic nu te mai poate salva
gândeşte-te la fetița în pantaloni albaştri
la nepriceperea oraşului tău şi numai al tău

de pe raftul de sus mă pândeşte o carte cu coperţi albe
pe cotor scrie cineva
are să vină

e.

scriu un poem din două-n două săptămâni
fac un apel celor atenţi la tot ce spun
(celor cuminţi, celor nebuni...)
aduce-ţi-mi pe săptămână-un sac
plin cu cărbuni şi-o furcă nouă să-i întorc

am să mă străduiesc mai mult
atât cât pot şi am să vă răspund
la rugăminţi la rugăciuni dar nu acum
mă caută cineva prin rai

mă caută cu un telescop din lemn de prun
trebuie neapărat să plec/ să-i spun că nu primesc cadouri până la crăciun

cineva

cineva se roagă mereu pentru tine
când pereţii chiliei se surpă
când apele se ridică deasupra
şi cerul nu mai poate fi văzut/ mâna nu mai poate atinge
iar pieptul e prânzul preferat al corbilor
(noilor tăi prieteni)
cineva
în singurătate
se roagă pentru sufletul tău

corbii pleacă departe
pereţii stau din nou pe picioare
iar apele se întorc înăuntru;
nu e meritul tău
nici meritul credinţei tale
ai fi putut să nu te mai trezeşti dar
cineva se roagă fără oprire
pentru ca limbile ceasului s-o ia numaidecât
înapoi