„rege pe deal
sclav in oras
buciumul sună cu jale ca din ambalaj
mă simt atât de, mă simt atât de, mă simt atât de singur”
și nu e vina nimănui
nici măcar a mea
ca-ntr-o apă fără vâsle
ca pe-o baltă fără pește
ca-ntr-un somn ce te trezește când se face dimineață
orice-ai face te uiți tot în spate
și orice v-aș face să credeți
eu știu cine sunt
îmi place, nu-mi place
asta nu se schimbă
nu se modifică
nu se vinde
nu se negociază
destin
povestea asta e atâta cât e
ești liber să mergi pe mare
să vezi munții
să culegi flori sălbatice
să trăiești viața simplă
singurătatea e o monedă care se alege singură
oamenii fac ce pot
la fel și eu
la cine mă rog atunci când se stinge lumina
cine aduce tortul și nestematele
apasă pedala
dar doar puțin
și respiră
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu