apocalipsa personală e cu miere și ficat și pomelnic și-anemone care-așteaptă trenul seara sau o nuntă lăutarii după care somn de voie
am crezut că nu mă pot recupera, că n-o să mai fiu om
n-o să mai știu să umblu prin casă
să mă adun pe mine cu mine
să dorm altfel decât în fetus
dar n-a fost așa
am crezut că n-o să mai vină nimeni
cu parfum de flori și trei nurori și subsuori
mălăieș în călcăieș
și așa mai departe
aici e frig și plouă
se aud muște și cabine telefonice din care se spune
alo, vreau acasă
aici tu de acum câțiva ani
aici tu peste un timp
n-ai cum să-nțelegi mesajul ăsta
doar ai încredere și adăpostește-te într-o barcă
coboară pe râu cu peștii și toate visele
la un moment dat o să fie cald și bine
n-o să mori acum
dar de unde era să știu
am adormit
am plutit așa două zile două nopți
trei zile, patru zile
m-am trezit cu corane de-ananas
ofrande flori
cântări de laudă
aici ești acasă
aici nimeni nu mai trage cu pușca
câteva nopți nu m-am putut liniști
aici nimeni nu are nimic de împărțit
ce e, e
ce nu e, nu-ncape vorbă
se construiește lent și nu din nevoie
se uită
se doarme mult
apo-calipsa
apo-calipsa
sunt un om nou
ca ieșit din ou
cu ochii limpezi
văd cât văd
pășesc ușor
salut pe câte cineva
aici e acasă
aerul e ușor și bun cu oamenii
totul e lent
și simplu
țipetele le-am lăsat la vamă
și neajunsurile
și toate celelalte scrisori
aici totul e lent
și simplu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu