marți, 6 decembrie 2022

apocalips #2

îmi e teamă să spun
să deschid gura
dacă iese din ea un cocoș
un profet
un eu mai bun

gloria închipuită poate să ocupe câteva zile
și mult somn
așa zisa putere
când vrei să acoperi sau să câștigi ceva pentru că știi că nu e acolo
și te temi și de umbra ta

frica te mănâncă ca un animal conștiincios
dimineața la prânz și noaptea
a fost ora douăsprezece
singurul post de radio emite libertăți imaginare pentru oamenii care mai visează
mă agăț de el și de-un cântec
trebuie să se poată
și plec

văd caii
văd stelele
mă văd și ei
îmi număr ce mai am cu mine
respir
caut să rămân aici

văd timpul cum trece printr-un ac de câteva ori
râde
știe că totul e un joc

lanternele arată și ele doar cât pot
am apă de băut
o speranță împușcată
și un pui de căprioară căruia tot nu-i e frică

am mai făcut asta
am mai fost aici

am văzut totul
și m-am întors
pentru încă o luptă inutilă dar care ne învață ceva
pe cei gata să mai murim o dată

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

empty

sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...