vineri, 16 decembrie 2022

unlonely

unlonely
on a rope
in kuala lumpur 
counting strawberries
and mornings going by
journaling next to a peacock
talking non-sense

there's a better forest next to this one
but we're not interested
we have enough water and hopes right here, i tell ya
i've seen a lot
forgeting one beat every day
names faces games played
everything becomes easier and easier
while time takes care of everything as an old friend
nurtures
renewes
embraces
as needed by the moment

joi, 15 decembrie 2022

Type machine #1

Timp și spațiu
Spațiu și timp
                      Timp
Timpane surde
Căluți mici în borcane mari
Trage de manetă pentru rând nou
Așa, vezi că se poate?
O bărcuță mică pe o insulă așa și așa
Pirați pensionați
Erika, mașina de scris
Crocodili utili
Pe o insulă pustie o mumie face sandwitch-uri
Oare ceaiul dansant știe să danseze?
Două biluțe mici și o bilă mare sună la 112
Erika
Pisicuțe și pisici de mare
A fost o dată o tartă cu fructe stricate
Ea scoate pisici pe ușă, ele intră înapoi pe geam
Yeyeyeyeye
Un mop face curățenie singur
Un doi trei toată lumea strigă Zmei
Ce face o mașinuță decapotabilă atunci când plouă?
Brad de Crăciun împodobil cu biscuiți
Cum se numește o mașină de scris care nu știe să scrie?
Tutururutu tu tu
Un conac beau
                       Un conac bea coniac
Dromader
O umbrelă
Intră-n apa mării, o să-nveți să înoți
Autograf la cinematograf
Parpalac la reducere
Turturică pe vapor bea alcool
O oglindă se uită-n oglindă
Trac truc
Frizerie pe Marte pentru oamenii de pe Venus
Flori fete și epoleți
Dor
I know a trumpet who wanted to be a bear
But the bear din not want to
Planete sincere
Fortărețe
LITERE DE TIPAR respinse la tipar
Dum dum dum
Fum fum fum

miercuri, 14 decembrie 2022

#

fratele nor
avicolei colț cu libertății
colț cu las-o mai moale
colț cu regretelor

scrie un mesaj într-un răvaș
trimite
niciun răspuns
las horas muertas
și tu
tot mai mic
în sine

îmi pare
că e timpul
îmi pare 
am fost tot timpul eu

eu număram
eu desfăceam fructele
anulam petreceri
stricam câte o vitrină

moment trecând
scrisoare citită de un ochi atent
un vis
copii în corpuri de oameni mari
non-liniar
ascuns poate poate te găsește cineva
într-o iarbă deasă
moale
pe care o știm și legați la ochi

luni, 12 decembrie 2022

time

some things take
time
time
time
time

aici

într-o casă cu petale
agale stau vizitatorii
unii vând umbrele
alții ghemuri de ață
alții gloanțe oarbe
unii scriu scrisori
alții ascund comori
unii se pregătesc pentru ger
alții cos piei de rinocer

nu-i poți deosebii
toți zâmbesc
îți spun pe nume 
și așteaptă să te hotărăști

mai mare decât o casă - o pădure
mai mare decât pădure - o casă
la etaj, soldați prinși cu frica
la parter bucătari ce se trezesc înaintea soarelui

sâmbătă, 10 decembrie 2022

o gaură-n pernă

am văzut multe
o gaură-n pernă multe imagini mate
și roșu bordo cadillac
o pasăre verde urmând garnizoana
o casă pierdută cu tact
pastile pupile răbdare răbdare
închide un ochi apoi și pe celălalt
se scriu trei albine pe poartă intrare
dispar ca și cum n-ar fi fost aici

vineri, 9 decembrie 2022

#

acesta este omul
acestea sunt apele
în lume oameni iau decizii despre care tu nu știi
se fac lucruri fără să fi întrebat
cineva rănește
cineva salvează pe altcineva
toți sunt una, chiar dacă nu știu
totul se scrie acum
fiecare își urmează povestea

unii își dau poveștile jos ca pieile
alții știu că mai au de jucat
scapă la o sutime de secundă
știu că puține sunt în mâna lor

să ai o inimă în mână
să o simți cum bate
să o protejezi
să o calci
să o îngrijești
să te faci că nu e acolo

joi, 8 decembrie 2022

apocalips #8

acum aș fi fost deja acasă
în lapte miere și regrete
cum le place porcilor mistreți
o trufă, două trufe
o algă, o amintire
haide
și ușa s-a deschis
și-am intrat cu tot cu fantome
cu tot cu mine
am văzut pereții
am văzut orașul
am văzut pădurile
am băut
am cântat
am văzut
am plecat
toate se întâmplă acum
viața nu e doar uneori
moartea nu e doar uneori
slăbiciunea nu e doar uneori
ce devin
ce-i al meu
cum lovește vânătorul
cum adorm
trecem peste halte și păsări
le zâmbim ne zâmbesc

nuferi pentru noi, copiii de ieri
pentru noi toți nuferii
nuferi pentru noi, copiii de ieri
pentru noi toți nuferii

#

ești doar ce faci acum

#

fantomele sunt lipsa
am un ceas care ticăie doar din când în când
o lopată
un cal de rasă
o mamă un tată
impresia că eu sunt eu

fără autostrăzi ar fi mai puține accidente
deschide sticla și bea
deschide sertarele cărțile

sunt
asta e sigur
mestec
gândesc
uit
scriu
ard
mint
caut
găsesc nu găsesc

momentul ideal pentru trageri
și evadări
și mâini calde
răbdare
liniște
e ăsta

apocalips #7

e crăciun
e implant pentru refuz
sunt păsări aprinse
lumea asta pare că-mi seamănă sau vrea să-mi semene
e ok ne-nțelegem prin semne când nu ne-nțelegem
e dincolo de lege 20.000 de prefăcătorii
sunt aici dintr-o greșeală, așa obișnuiam să cred
sau că sunt multe de spus sau că-ncercăm să fim cu toții-n formă
ne ieșim din stare doar așa
mai bine-adu tu un pahar de vin
ce bine
cu spumă și cu
dorințe scurte
de aici până-n angola sau cankoon nici nu e atât de mult
sunt tot ce mi-am imaginat, uite-mă
sunt vara sunt
toți prietenii tăi imaginari
zice acum mă vezi?
și mai sare-odată
și mai aplaudă o dată
dar acum?
trec trenuri și mă speriu
încerc singurătatea ca pe-o haină veche
ea nu mă vrea
sunt aici și-mi număr pașii adidașii și regretele
unde-s toate fetele
și fructele și felicitări politețuri grețuri și fundiță
dacă eram sincer cu mine purtam fustiță
alo, alo
aici salvarea
mai bine nu mai sunați o vreme
suntem deja depășiți
la fel ca voi
la fel la
fel ca pașii peste pașii din nisip
ca diminețile cu victorii
ca țipetele
tragem linie
și după mai vedem
oare cine suntem de fapt
întreabă tu ogarul, vezi ce zice
nu mai da pe spate bice că trecutul tot nu pică
suntem toți așa de mari o avem atât de mică
alo aici
un avion privat care ne duce unde vrea
nu-mi mai pun centura
știe el și pentru mine

apocalips #6

„rege pe deal
sclav in oras
buciumul sună cu jale ca din ambalaj
mă simt atât de, mă simt atât de, mă simt atât de singur”

și nu e vina nimănui
nici măcar a mea
ca-ntr-o apă fără vâsle
ca pe-o baltă fără pește
ca-ntr-un somn ce te trezește când se face dimineață

orice-ai face te uiți tot în spate
și orice v-aș face să credeți
eu știu cine sunt
îmi place, nu-mi place
asta nu se schimbă
nu se modifică
nu se vinde
nu se negociază

destin
povestea asta e atâta cât e
ești liber să mergi pe mare
să vezi munții
să culegi flori sălbatice
să trăiești viața simplă

singurătatea e o monedă care se alege singură
oamenii fac ce pot
la fel și eu
la cine mă rog atunci când se stinge lumina
cine aduce tortul și nestematele
apasă pedala
dar doar puțin
și respiră

miercuri, 7 decembrie 2022

apocalips #5

după credeam că n-o să mai vină nimeni
și-așa a fost

acum știu să-mi spun
există momente pentru care nu există nicio explicație logică
lumea asta nu e clădită doar pe logică
credeai că n-o să mai iubești niciodată, așa-i?

plecam de pe plajă noaptea
dimineața găseam castelele refăcute perfect
și el râdea la soare
totul e un joc, pentru cine se joacă

nopțile sunt așa cum vrei
planeta e așa cum o vezi tu
cine moare, cine se naște, cine suferă
cine se recapătă
cine luptă
cine cântă

nu e nimic de câștigat
iar cei care vor să câștige sunt singurii care au voie să piardă
la ușa asta vor mai bate mulți
și n-o să deschizi
o să crezi c-au venit să-ți ia ceva
așa că nu pot să-ți lase darurile la ușă
se tot întorc cu alte daruri
și cu altele
și tu îți numeri neșansa
și nu vrei să vezi cum răsare soarele

apocalips #4

după nu știu cum e
că eu mai am de tras de șters de aranjat piesele
dar nu pentru mult
încă puțină răbdare
încă o piesă de domino
câteva ore de muncă inutilă și gata

nu e niciun somn din care să te trezești
există o arhitectură secretă
mare și frumoasă pe care n-o vedem
suntem mereu cu nasul în altă parte
pentru cine orchestrează e destul de ușor
e ușor când nimeni nu e atent

se poate spune că vor reuși doar câțiva
iar ei nu vor spune mai departe
liniștea n-are loc în poezii
nici secretele
nici minunile care țin

o să fim tot ăștia
cu straie mai frumoase
cine râde mai des
cine se bucură mai mult
ăla câștigă

#

ador
adorm
ardoare
ca-n cartea aia de poezii traduse-n timp ce 
în cabina telefonică frig monezi telepatie dă-mi și mie nu fi veșted vara viorelele și vorbe iar
mâncăm pe ziar sau facem rost de-o monedă
inginer de sunset
tocuri trocuri trimis la pagina la care caii fug
și fug și fug și fulgi și-n rest mai legi tu momentele-ntre ele
a zis c-așa se face 
paris 
paradis 
greta
grizonant sun
dar la capăt se aude
doar păuni cu inimi negre așteptări și pene ude

un pas mai în spate
o să ne pierdem
apoi la capăt pricepem
a fost doar un act
o glumă
un mim de fapt vesel
atenție vesela pianu'
rochia
dă muzica tare și uită

marți, 6 decembrie 2022

apocalips #3

apocalipsa e de fapt început
o sămânță
o floare
un soldat descălecat întors la lucrurile simple
o casă nouă
curățenie generală
de la fac, dreg, la hai să mai fac și pentru alții

n-ai cum să pricepi până nu pricepi
ca să ai răbdare, trebuie să ai răbdare
când e timpul, e timpul
nimic nu poate fi grăbit
salvat stricat

aici prezentul
aici ora exactă
aici un nou început
aici predica fără predică și fără adepți
aici mândria și mânia
aici eu

apocalipsă
po-cal
e-pocal
apoca-lipsă
pentru cine ne rugăm când o facem
și unde vrem să mai ajungem

apocalips #2

îmi e teamă să spun
să deschid gura
dacă iese din ea un cocoș
un profet
un eu mai bun

gloria închipuită poate să ocupe câteva zile
și mult somn
așa zisa putere
când vrei să acoperi sau să câștigi ceva pentru că știi că nu e acolo
și te temi și de umbra ta

frica te mănâncă ca un animal conștiincios
dimineața la prânz și noaptea
a fost ora douăsprezece
singurul post de radio emite libertăți imaginare pentru oamenii care mai visează
mă agăț de el și de-un cântec
trebuie să se poată
și plec

văd caii
văd stelele
mă văd și ei
îmi număr ce mai am cu mine
respir
caut să rămân aici

văd timpul cum trece printr-un ac de câteva ori
râde
știe că totul e un joc

lanternele arată și ele doar cât pot
am apă de băut
o speranță împușcată
și un pui de căprioară căruia tot nu-i e frică

am mai făcut asta
am mai fost aici

am văzut totul
și m-am întors
pentru încă o luptă inutilă dar care ne învață ceva
pe cei gata să mai murim o dată

apocalips #1

apocalipsa personală e cu miere și ficat și pomelnic și-anemone care-așteaptă trenul seara sau o nuntă lăutarii după care somn de voie

am crezut că nu mă pot recupera, că n-o să mai fiu om
n-o să mai știu să umblu prin casă
să mă adun pe mine cu mine
să dorm altfel decât în fetus
dar n-a fost așa

am crezut că n-o să mai vină nimeni
cu parfum de flori și trei nurori și subsuori
mălăieș în călcăieș
și așa mai departe

aici e frig și plouă
se aud muște și cabine telefonice din care se spune
alo, vreau acasă
aici tu de acum câțiva ani
aici tu peste un timp
n-ai cum să-nțelegi mesajul ăsta
doar ai încredere și adăpostește-te într-o barcă
coboară pe râu cu peștii și toate visele
la un moment dat o să fie cald și bine
n-o să mori acum

dar de unde era să știu
am adormit
am plutit așa două zile două nopți
trei zile, patru zile
m-am trezit cu corane de-ananas
ofrande flori
cântări de laudă
aici ești acasă
aici nimeni nu mai trage cu pușca
câteva nopți nu m-am putut liniști

aici nimeni nu are nimic de împărțit
ce e, e
ce nu e, nu-ncape vorbă
se construiește lent și nu din nevoie
se uită
se doarme mult
apo-calipsa
apo-calipsa

sunt un om nou
ca ieșit din ou
cu ochii limpezi

văd cât văd
pășesc ușor
salut pe câte cineva
aici e acasă
aerul e ușor și bun cu oamenii
totul e lent
și simplu
țipetele le-am lăsat la vamă
și neajunsurile
și toate celelalte scrisori

aici totul e lent
și simplu

empty

sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...