începuturile cu durerile lor
dungile necălcate
mâncarea lăsată anapoda
clipe
cine să le mai numere/cine
să le mai sufere
avioane din hârtie şi-apoi
lumea despre care nu vrem să ştim nimic
palma întoarsă spre dumnezeu
pe care-aş vrea să-l botez altfel parcă
de fiecare dată
să nu înţeleagă numai cine trebuie
ascunşi
singurătăţile plutesc
pe ape
ochi tulburi
vezi punctul
înainte să spui ceva
anacronic
ancora binelui ne prinde umărul
camarazi fără voie
campăm
nesfârşit
numără-mi degetele crescute azi
că-ntr-o luptă aleasa înainte
sărutul binemeritat
somnul laptelui
călduţ încă
curma durerile bolnavilor
închipuirile lipsite de avânt
vineri, 25 noiembrie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
de câte ori m-am învârtit în jurul soarelui și câte mese de unul singur o să-ți dăruiesc un cărtărescu cu un pistol între pagini, cu o pasăr...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
empty
sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu