ne vom întâlni într-o dimineaţă
cerul
cafeneaua pe care o vom face una cu pământul
mesele stând cu picioarele-n sus
asemeni unei femei nedumerite
vulgaritatea e o scuză bună
când n-ai mâna cu care se scrie de obicei
ne umplem buzunarele
libelule fără părinţi
pâinea cea de toate zilele
poezie în fiecare batista ce stă să cadă
din buzunar
visul
nesomnul
oameni ce nu ştiu singurătatea
eşti liber, dragul meu
iluzia unui plânset care era oricum acolo
te iubesc
as-vrea-sa-ţi-scriu-o-scrisoare
nu uita asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu