învaţă să-ţi porţi aripile
plânsul
şi toate celelalte stele
mâine
ne vor vedea cu toţii
s-ar putea să cădem
departe de casă
cuiburi de tot felul visând
lumi posibile
iarba mereu aceeaşi
prima proiecţie despre rai
când totul ţi-e dat într-un cufăr minuscul
descurcă-te
poveşti salvatoare (te) aşteaptă
înghiţind noduri în fiecare zi
s-ar putea să cădem, îşi spun poveştile
s-ar putea să cădem, silabisesc oamenii prin pieţe
/
iarba
mereu aceeaşi
cămăşi de in pe care le-ai fi vrut mai aproape
spatele pescarului bătrân
ploile din care pare că n-o să mai poţi ieşi
niciodată
mulţumiri tuturor necunoscuţilor
din vieţile noastre
/
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
houghton
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...
se pleacă firele de irabă înainte să le calci.
RăspundețiȘtergere