Văd suflete de oameni goi,
Ce trec ca orbi pe langa lumile curate,
Pe lâng-acei născuți din flori,
Ce zboară sus, departe,
Spunand: “Priviți spre albul mut din voi,
Deschideți camerele sparte.”
Schimbați mătăsile din voi,
Uitați de nopțile cu ploi,
Fugiți, scăpați-ne în foi de carte,
Lăsați-ne să vă gasim.
Lângă veșminte aurii
Și lângă rime vechi ce poartă
Amprenta mâinilor pustii
Ce au uitat cum să se-ntoarcă.
Tu poți să crezi în tot ce ți se-arată;
Acum și clipele-ți se vor mai vi,
În somnul tău ce duce spiritul de toartă,
Pe cântecul lin de copii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu