Aud conștiințe moarte cândva,
dubluri crestate cu puțin timp;
văd mii de pierderi
identice cu-ale noastre;
și mă mir…
mâinile mi-au căzut
și se uită la mine de jos,
gura mi-e mai liniștită ca niciodată,
iar podul palmelor mele
transformă totul în lichid.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu