Cei despre care-obişnuiam sã vã vorbesc
Sunt fiinţe îmbibate în sinceritate cruntã.
Printre ei nu circulã decât cuvinte ce le aparţin.
Asta le e poruncã.
Nu se servesc de idealuri..
E un principiu numai!
Sunt toti oameni dintr-o bucata.
Şi deşi Elveţia e departe,
Norvegienii cresc in pieptul lor inimi crestate de precizie.
Frigul caleşte şi purificã,
Frigul preferã plasmuiri.
Asta le este linistea,
Cãci Pacea lor a-nmugurit din scrum,
Iar ei sunt toţi pagani.
Nu se încred în altceva-n afarã de cuvant.
Asta le este unicul pãcat,
Dar au învins pe rând!
Acum înţelepciunea se târaşte-ncet,
Intrând fãrã sã şovaie, fãrã sã-i fie teamã sau ruşine,
Pe drumul cãtre poli.
--
"Rãpeşte-i unui om obişnuit minciuna vieţii, dacã pofteşti la fericirea sa."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu