Vara ne obliga la uitare
Pentru ca e cel mai neglijent anotimp
Din cate exista deja.
Nu v-ati intrebat, nici macar asa, intr-o doara,
De ce-l iubim atat de mult?
Pentru ca si el uita.
Iar noi...uitam o data cu el.
Tot.
Uneori uitam cum e sa murim.
Uitam sa murim, pur si simplu,
Ramanand aici, agatati de-un fir de ata subtire,
Paradoxal colorata,
Incetand goana asta nebuna de noi.
Mai grav insa,
Cate unul mai slab de inger tine mortis -parca de fiecare data-
Sa ne salveze vietile.
Ca intr-un joc video,
Iresponsabil,
Crezand ca asa e firesc.
Fara a se intreba macar,
Cine se va ocupa si de el,
Sau daca, macar cineva, i-a cerut sa contribuie,
Sa atenteze la putina libertate ce ne-a ramas (dac-a ramas!)
Gresim?
Cine poate spune...
Nu-i asa ca nu numai eu am uitat
Cum e sa murim?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu