Cum e sa stai pe marginea prapastiei?
Cum e sa ai intr-o parte viata si in cealalta neviata?
Intr-o parte pamant, in cealalta lac fara fund,
Intr-o parte puls, in cealalta tacere de neintors.
Cum e sa vezi lumea calcand pragul pe jumatate?
Calcand pe jumatate viata, iar pe cealalta...
Avand sub talpi totul, dintr-o data,
Intr-un fel de graba ce pana atunci, pana in momentul de terminus,
Nu ti-ai imaginat macar c-o poti avea?
Te vei mai gandi oare, atunci, ca vointa ta reflecta doar nevoia de supravietuire?
Vei avea oare puterea de a te mai vedea un salbatic lipsit de maniere
Ce nu face decat sa-si asigure hrana pentru trup,
Sau ai izbucni in plans, asemeni unui prunc ce tocmai a aflat
Ca si-a taiat toate puntile prin cuvant?
[...]
Ai mai putea atunci sa privesti un cronometru adevarat,
Sa vezi cifre, sa vezi toate cifrele de pe pamant?
Iti spun eu: N-ai sa poti!
Vei crede ca-si bat cu toatele joc de fiinta ta, de sufletul tau ce bate inca ritmul vietii,
Atat de perfect, de precis.
Tot atat de diferita-ti va parea si lumea, oamenii...
Oamenii aia mici, cu grijile lor marunte, cu viata lor marunta,
Cu dorintele lor marunte si prostesti.
Ei sunt acolo.
Tu esti acum departe si totusi...atat de aproape de noua ta viata
Sau moarte, cine stie?
[...]
Atat de sus incat doar un singur manunchi de vise ale unor oameni ciudati
Iti pot trage cu ochiul, te pot saluta cu mana la tampla,
Precum numai oamenii bravi pot.
Atunci, dar numai atunci...iti vei putea spune APROAPE-OM.
Iti vei simti toate organele cum se alearga speriate,
Disperate, unele pe celelalte in intreg corpul tau,
Strigandu-ti sa sfarsesti o data incercarea asta prosteasca
Atunci, dar numai atunci...
Fiecare alt om a carui respiratie ti s-a imprimat, cu timpul, peste tot in piele,
Asa cum intr-un criminal se imprima sangele fiecarei victime lipsite de noroc sau de sansa,
Iti va tipa sa traiesti.
Pentru ca poti.
Pentru ca meriti.
Pentru Ca Ei Au Nevoie De Sufletul Tau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu