vineri, 5 iunie 2009

Naoptea in care am vrut sa te rapesc

Fugi, cuvantule, fugi,
Du-te pana la ea, vreau sa o aduci.
Fugi, cuvantule, fugi,
Sa nu faci pas inapoi, sa nu plangi.

Avanta-te sub metronom barbar ce bate traznit,
Te rog, Asculta-l!
Icar cazut rapus de soare, galben, falnic,
Te rog, Ajuta-l!

Omul si visul te vor ocroti,
Te vor indruma pictandu-ti calea in petale
Vei vedea intrarea fara chei,
Fara iala, dar plina de idei.
De ce ceri manunchi de chei,
Ce sa descui cu ele?
De ce-mi ceri ce cerul
Nu-mi mai poate cere?

Fugi, cuvantule, fugi
N-ai sa te opresti pana ce-o zaresti.
Ai sa cresti in cesti ceresti
Si-ai sa fi sorbit asemeni mie.
Nu te indoii, dar fugi,
Doar tu poti s-apuci din urma
Umbrele trecutului ce-mi curma
Neatinsul.

Fantana saraca,
Moneda intoarsa,
Funie rupta,
Margele - douazeci.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

empty

sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...