Pagini

vineri, 5 iunie 2009

Naoptea in care am vrut sa te rapesc

Fugi, cuvantule, fugi,
Du-te pana la ea, vreau sa o aduci.
Fugi, cuvantule, fugi,
Sa nu faci pas inapoi, sa nu plangi.

Avanta-te sub metronom barbar ce bate traznit,
Te rog, Asculta-l!
Icar cazut rapus de soare, galben, falnic,
Te rog, Ajuta-l!

Omul si visul te vor ocroti,
Te vor indruma pictandu-ti calea in petale
Vei vedea intrarea fara chei,
Fara iala, dar plina de idei.
De ce ceri manunchi de chei,
Ce sa descui cu ele?
De ce-mi ceri ce cerul
Nu-mi mai poate cere?

Fugi, cuvantule, fugi
N-ai sa te opresti pana ce-o zaresti.
Ai sa cresti in cesti ceresti
Si-ai sa fi sorbit asemeni mie.
Nu te indoii, dar fugi,
Doar tu poti s-apuci din urma
Umbrele trecutului ce-mi curma
Neatinsul.

Fantana saraca,
Moneda intoarsa,
Funie rupta,
Margele - douazeci.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

houghton

cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă  am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...