calm 2

meditând m-am văzut cerb
respiram pășeam dinăuntru
fără mândrie fără atașament
apoi am văzut din nou desenul cel nou
cerc galben
albastru
roșu
două petale roz pe post de cap
dimineața zâmbește
suflet lejer
cuvântul respiră
pace
închid ochii și mă văd așa cum sunt
deschid ochii și mă văd așa cum sunt

carii

acum 2-3-5 ani auzeam cariile mancând dulapul bunicului 
și orice am fi făcut o luau de la capăt noaptea următoare
deși știam că sunt incredibil de mici
mai mici decât mine și decât bunicul 
sunetul lor mă făcea să cred că urmez
din păcate nu a fost așa

acum sunt ceva mai mare
am buzunarele găurite
pe acolo și nu numai pe acolo 
îmi curge pacea
sunt pline străzile de pace iar eu
îmi spun că nu mai pot face nimic

visez la carii 
la poeziile pe care nu ți le-am scris
atingerile pe care n-am știut să ți le dau
și știu c-o să scap încă o dată
încă o dată încă o dată

până când pacea se va întoarce
râzând, silabisind:

poezia cu Pace

pictează-mă albastru marea fuge de mine ca nu cumva 
să-i mananc toate scoicile toți calamarii toți delfinii
rechinii toți toate navele tot cerul de deasupra ce face din zi
zi și din noapte noapte
4x4 la marea neagră marea nodului de după mărul lui adam binecuvântare
cu sau fără păr ce mai contează îngerii caută altceva
râd fără droguri citește asta unde totul are o legătură cu mine și
4x4 ca marea neagră marea mea uitare de după carotida lui andrei 
nu sunt nebun nu am fost niciodată nebun
nu sunt om nu am fost niciodată om 
nu sunt pește nu am fost niciodată pește
curg sunetele într-un jam de 2 ore pe care-o să-l pun din greșeală la 
tine în mașina de făcut călătorii nesfâșite
de făcut copii 
pâine cu prune strigă pace o dată cu mine pace
acum pace și totul e în afara fricii pace
gândacule pace și ție larvă ce vrei să te urci sus fără să știi că nu e nimic acolo sus în afară de tine
pace porumbel care nu mai insemni tristețe 
pace dumnezeu te iubesc mai mult ca niciodată 
pace larisa 
și e mâna mea asta care scrie viața 
se întâmplă acum