remediu kp11

un' doi trei tăcerea nu e nepăsare pune toți banii în cutia cea mai mare
ceartă-ntre vecini cioburi mari și scrumiere parcă nici nu mai contează dacă poate pierde
etajul patru așa ne-am cunoscut nu aș fi crezut vreodată c-o s-o iau de la-nceput 
patru luni mai târziu purtam doliu mi-ai dai voie să văd că eram doar un cretin notoriu

nu știe cine sunteți apa curge prin pereți
fluturi bat din aripi rar el își toarnă în pahar
nu se știe ce va fi muzică pentru copii
scriem încă un album iar nu pot să mă adun

copiez sarcasm de pe pereți din bucurești plângi că nu știi cine sunt plâng că nu știu cine ești
plin de ace în stomac nu știu ce o să mă fac când voi fi mult mai bătrân nu uit că mi-ai pus capac
sper să nu mai prind nimic jocul ăsta-i prea murdar lovesc în abecedar nu mai văd nimic de fapt
sunt mult mai prost decât par imagini apar dispar am crescut cum am crescut n-o mai iau de la-nceput

timpul stând pe loc ca o limbă de câine cobor până la etajul cinci să iau pâine
fetele din lift se uită zâmbind la mine arăt ca după bombardament nu mă simt prea bine
afară e cam frig sunt în maieu și chiloți am uitat jobenu-acasă nu mai pot să mă întorc
4 dimineața și mă uit la ceas cine știe unde m-am pierdut nevrând să te las

nu știe cine sunteți prea mulți oameni au un preț 
fluturi bat din aripi iar el nu știe cine e
ea-l iubea cu-adevărat el - suflet întunecat
scriem încă un album toți vor știi ce vreau să spun

tox

spartacus moare
caesar moare
damien o s-ajungă pe străzi 
tina o să se supere - nu te baza pe bunătatea ei nesfârșită
frigidere dorna sunt suficiente
și eu aș vrea să trăiesc în imperiul pisicilor
dar am viața mea de câine poet băiat blocat la etajul patru 
de unde lumea se vede altfel
câmpuri de floarea soarelui 
și copii fericiți în spatele blocului
bordurăcadouri și așa mai departe

a b c

să ştii să scrii de la un punct încolo nu mai înseamnă
cine ştie ce
poezia se transformă într-o oglindă
o plantă căreia nu-i mai pasă dacă răsare sau nu răsare
o femeie care te lasă să-i pui picioarele unde vrei tu
geme ori de câte ori ai nevoie
apoi rămâne lângă tine fără să mai spună nimic

indulgentă se întoarce şi mâine
încerci să-i spui o poveste îi legi câteva coliere de gât
bolul cu cereale umplut cu lacrimile amândurora
acre strâmbe cu nod la ambele capete
te întorci pe tine pe toate părţile
circuli cu cele mai scumpe taxiuri din oraş
ai vrea să te arunci de la etajul patru dar nu o poţi lăsa așa

începi să numeri
o lovitură în tâmplă la fiecare intersecţie
o pată de sânge
o urmă de ruj

geam spart
îţi bagi două degete pe gât şi te rogi să se termine