dincolo

singura avere-i capu' 
nu mai suport hip-hop-ul 
îmi fac mult prea multe planuri
balon cu aer să plecăm 
derulăm cu forța cu care rulăm
împachetăm despachetăm 
inima se face ghem 
inima se face romb
din 4-n patru 
îmbolnăvesc un psiatru
par bine la-nceput 
până încep să mă-mput
asta o pot confirma 
toate femeile din cuib
de-aici și de dincolo de prut
nu mă mut 
până jos e drumul lung 
nu știu dacă mai apuc 
ascult florile 
dar nu mă-mpac cu mine 
încă văd alergând toate morile
nebun la c4 cui îi place votca 
am scăpat de-atâtea ori 
dar se redeschide morga
biscuiți benzină și tineri iscuiți 
mă închid iar între pereții de argint
iar mă mint că nu mai simt 
iar mint și trec peste 
cine ești când nu ești tu 
altă mâncare de pește

Intermezzo

oraşul şi-a retras mâinile din paltonul său de-toate-zilele
m-a privit râzând/ agonizând doar o clipă, tremurând doar o clipă

omul care privea totul de pe margine şi-a scos cei doi ochi pe care-i mai avea
mi-i i-a aruncat direct în palme

nu mai e nimeni în oraşul de dincolo
iar asta nu mă face liber/ nemuritor/ ci mă îngroapă tot mai adânc

în mine