orașul ăsta foarte mic
din foi de ghindă și fistic
se vede tot mai mic și mai departe
se-ascund în el oamenii
numără
mai sunt trei minute până la impact
două minute
ce bine că nu sunt singur
ce bine că nu sunt singură
strâng tare o mână de om, de fată
apoi mă rup ca un biscuit
nu doare
am câteva amintiri
totul se vede și se aude clar
aici a fost un insectar
aici un băiețel
aici o vulpe
un vis într-un vis în alt vis în alt vis
sun la etajul doi
răspunse
intru
ies
sunt fructe în fața blocului
oamenii cunosc oamenii
toți umerii sunt ușori
capetele sunt goale
oglinzile mă arată tot pe mine
sunt bine
am plâns toată ziua
se desfundă toate conductele și
avem iar apă la robinet
margareta culege flori mici
face ceai
bolnavii se trezesc se luminează la față
și aleargă prin oraș în tălpile goale
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu