lan

lan

lanuri

lanterne

un tren troncăne peste iarba uscată

fugi

te vor prinde

fugi

te vei pierde

într-o baltă un animal stă în liniște

îmi e dor de trecut ca de o boală de care vrei și nu vrei să scapi

culoar

peste el alte și alte drumuri

în oraș e liniște, atât de liniște că ne putem auzi vorbind

și înțelegem ce simte fiecare om

aici a fost o petrecere

un aruncător de flăcări

aici a renăscut un om

aici am pus degetul și am vindecat o rană

aici mesaia a vorbit cu noi

aici am coborât pe râu cu o barcă și ne-am pierdut urma

au trecut două sute de zile și nu ne caută nimeni cu luneta