lan
lanuri
lanterne
un tren troncăne peste iarba uscată
fugi
te vor prinde
fugi
te vei pierde
într-o baltă un animal stă în liniște
îmi e dor de trecut ca de o boală de care vrei și nu vrei să scapi
culoar
peste el alte și alte drumuri
în oraș e liniște, atât de liniște că ne putem auzi vorbind
și înțelegem ce simte fiecare om
aici a fost o petrecere
un aruncător de flăcări
aici a renăscut un om
aici am pus degetul și am vindecat o rană
aici mesaia a vorbit cu noi
aici am coborât pe râu cu o barcă și ne-am pierdut urma
au trecut două sute de zile și nu ne caută nimeni cu luneta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu