ninge sălbatic
cad tactic
o liră ne amintește petrecerea
o rană că suntem tot oameni
păreri vorbe vinete vâltori care rănesc
un pas un arc
un alb
liniștit
în piețe
un zmeu plutind
proteste
ard dovezile
aduc ofrandă
versuri scurte
poduri care țin
tristan tzara
alamă
ne auzi, dumnezeule?
dar de unde priveam, de unde lansam hamace spre cer nu era nevoie de martori
martiri mari popi populând urbea asta din care băieții fug își pierd încălțările îi pierd părinții
se întorc să dea ofrande false, cum c-ar fi reușit, cum că acum văd de peste zid
un alt zid mai mare mai stufos mai puternic
ha-ha, râde zmeul până la brâu
hi-hi, plânge omul până peste brațe
prințesa singură se mărită cu sine se pierde-n picturi și ține jurnalele sub lacăt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu