a fost

a fost cât pe ce să mă vadă lumea

printr-un binoclu o lunetă

cu urale cu plânsete cu hai la mine-acasă

ce bine că nu s-a întâmplat

aud tablele trosnind zarurile lovindu-se

am mai salvat un animal

am mai răspus un așa-zis vânător

deasupra patului un fel de trofeu și râurile dau pe-afară în timp ce cineva cântă

așa vrea el

și suntem doar 2 pe palier nu mai știm să ieșim

să vedem cocoșii și culorile și ploaia

a fost cât pe ce

și dacă mai sunt câteva pagini, asta nu știu

bate vânt

pun un disc nou

ridic privirea

suna a regret, dar e altceva

închid ochii și înțeleg cine cu cine schimbă muzică

unde se trec chestii peste graniță și care e următoarea poveste de dragoste

uit

găsesc indicii

dar le las acolo unde sunt

a fost cât pe ce

înțeleg că poemul ăsta nu e nici pe jumătate cât celălalt

că barca asta nu e nici pe jumătate cât cealaltă