mi-e dor de ploaie nu pot să-i mai scriu
de când pământ noroi tăcere timpuriu
au fost lăsate între noi
între-umărul-meu și umărul ei
diminețile fără pereche și puloverul mov
și nimic nu parea să o poată lua din brațele mele
îngrop multe securi sperând ca-ntr-un an o viață în care-am să fiu ceasul vechi, tu catran
să detonăm împreună conacul și-apoi
pe câte un cal să fugim spre pădure
Buna! Am descoperit blogul tau intamplator, in timp ce cautam poze pe deviantart.Mi s-a parut interesant stilul tau de-a scrie si m-am bucurat sa vad ca-ti place poezia. :) Te-ar interesa sa vii la un cenaclu cultural? La acest cenaclu se discuta tot felul de lucruri, spre exemplu ,,ce este constiinta?'' sau orice tine de literatura, poezie, neurostiinte, psihologie, religie, istorie etc.La finalul fiecarui cenaclu se recita poezie.Cenaclul se tine in Bucuresti.In cazul in care esti interesat sau in cazul in care vrei mai multe detalii imi poti lasa un mesaj la comentariul acesta sau pe mess, la id-ul ncs_andreea94
RăspundețiȘtergereSa ai o seara luminoasa si-o zi boema! :)