am văzut poetul decăzut
bâlbâindu-se
cerând lumină
nu judeca
nu privi napoi
lumina se afla tocmai acolo
după construcția de pe care se lansa poezia/ de pe care ne lansam noi
suferința ta e frumoasă
femeile care te părăsesc nu vor avea niciodată grijă de ele
încetează să-ți mai dorești
și să fi bun
atunci nu interesează pe nimeni
iar trenul o să se izbească de sine însuși la linia patru
pentru ca totul să o ia de
la capăt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu