băieţii plâng noaptea să nu se vadă
nu ai pic de încredere în tine, animal de pradă
te-ascunzi ridicol, îngerii se dau pe balustradă
plictisiţi să te mai apere
salina asta-i mare ştiu
înoată oxigenul e tot mai aproape
la mine poezia se-aude, se vede
pierde-te pe urmele mele
azi plouă
eu mor puţin, tot ce rămâne las vouă
am o turmă de oi şi un laborator deschis pe nouă
nu m-a mai strâns nimeni atât de repede
viața pe trepte, greșelile mi le repet cu atenție
ru încă fuge pe străduțele inimii mele
ce favele proaste, împușcă-te-n cap, soldatule
nu-mi mai scrie din ploaie, că mă vindeci
cinci la un leu, abține-te
ține-te bine pe umerii mei
urmează potopul cu aromă de vinete
în gura lupului e răcoare
pastelul ăsta viu mă face om din floare și respir
și țip și râd și parcă anotimpul trece-ncet
ascunde-mă în tine ca într-un sertar, încă aștept
duminică, 3 noiembrie 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
houghton
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu