scuipă tot
poemele despre așteptare
femeile care vad altceva
altceva ca o mitralieră mult prea mare
pentru mâinile tale
mult prea mare pentru pieptul ăsta al meu
n-o sa mai rămână nimic până la apelul de dimineață
cui îi pasă
colonelul o să zică
v-am zis io bă boilor că ăștia e din ăia cu sinuciderea
idioților
tâmpiților
cu voi îmi mănânc io zilele, mă?
examenele
scările de bloc din care ies și intră în același timp
foști iubiți ai aceleași femei care iubește viața
lovindu-se umăr în umăr
fără să spună îmi pare rău asta e acum e rândul meu
ai vrea să înghiți toate astea și să fierbi
să te trezești vorba ei într-o lume mai bună
dar patul tău de acasă e tot ce ai
știi asta
poeziile sunt triste
știi asta
ce bălegar de casă mai e și asta
să mă ierte să te ierte să ne ierte
a bătut ora patru
ce ușor e să scrii ce greu e să trăiești
paunii încă mă mai privesc în ochi
și eu râd
și ei se plimbă târându-și coada colorată pe jos
pentru că ei au altfel de vise
pentru că pe ei nu-i supără nimeni
17 octombrie
2013
paralel cu strada conștiinței colț cu pasărea phoenix
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu