între clape de pian aduse direct din polonia
şi o mână de lăutari încercând să-mi spună ce e bine şi ce nu e bine pe lume
(lumea asta a noastră - ţine să sublinieze cel din stânga)
pricepusem că plouă
pricepusem că de o săptămână plouă
cum n-a mai plouat vreodată în oraşul ăsta
că toţi vom fi mai ușori
nu pot împărţi chestia asta cu nimeni
spuse micul prinţ înfundând cutia cea nouă
în buzunarele sale fără seamă
şi păşind mai departe
ploua, intr-adevar, asa cum n-a mai plouat de mult, si ploua pentru noi toti, ca sa ne amintim, ca sa vedem daca n-am vazut pana acum, ce inseamna frumusetea unei linisti, unei linisti a apei. nu e ceva mai frumos de atat...
RăspundețiȘtergere