stelele
stelele
poetul şi poeziile lui
iar e cinci dimineaţa, iar eu citesc cu demenţă despre un oraş
despre care mi-aş dori să nu mai existe
faţă de care mi-aş dori să nu exist
te-am cunoscut imediat după
cineva încă mai înghiţea litrii întregi de lacrimi
aveam şi eu câteva vagoane pentru mine
tu erai vindecată însă
citeai tot felul de lucruri şi nodul
era cât pe ce să se spargă şi înăuntrul pieptului tău
cel care cunoştea la rândul lui /adevărul
stelele şi oamenii de dedesubt
ce existenţa mizeră
ce plictiseală fantastică pentru o zi de vineri
ziua în care uitam cine suntem
cine am fi putut să fim
şi mai ales
impulsul de a ...
RăspundețiȘtergere