hagi zboară

unde dau io crește carne 
zise apostolul mestecând 
fructe de mare
căzându-i din gură 
fructe de mare
fără nicio jenă
repetând mecanismul ăsta jegos în care
mie mi se părea că am aripi 
iar ție ți se părea că le mănânci 
marginea e și ea tot un fel de joc în care
nu ajungi la pedale
narcoman de duminică
unde ești tu frate mai mare 
să ne vezi să ne dai de mâncare
să ne cerți când călcăm peste
să ne pupi pe frunte când facem totul bine
experimentul începutului de secol 
poliția română vede dar mai ales 
toate drumurile duc la tine-n garsonieră, fă 
au trecut cinci ani și io încă stau 
cu gura deasupra farfuriei
mâncându-mi mucii 
de ce ești nesimțit
și tu nu apari ai zis că mergi să cumperi morcovi 
și eu te-am crezut pentru că ce e viața fără credință
mi-au zis că ai fi plecat cu un altul 
dar care un altul 
că stai tot aici în cartier dar că ai mare grijă când ies să cumpăr pâine
pentru când o să te întorci acasă

piesa #2

am știut dintotdeauna că am fost făcut să scriu
tu-așteptai să-ntindă mâna eu stăteam până târziu 
sticla plina ochii mari umpluți cu vise
gurile umplute cu iluzii și cu fise
zicea n-o să mă sting și nu s-a stins nici azi 
inima-i aud bătând ca nicio alta printre brazi
nu-mi e dor de nimeni îmi e dor de toți oamenii care-au trecut prin mine
ca o prăpastie un elastic în ultima stație ochi-i sunt de plastic
nu-i nimic un nou început e mâine viață pe culme viața acum e 
run run like no one else învață să plângi pe vers
învață să-nveți din mers învață și n-ai să pierzi
ochii albaștri-l știi și tu inima tare
cine să-l audă noaptea cine să-l aștepte-n zare
e ca și tine ești ca și el 
orice poate să conteze nu banii din portofel
oamenii din cerebel nu poți s-adormi
girafe cu gâtul scurt șapte unicorni rebeli

ha ha lumea-i a mea ce să fac cu ea (x4)

rigamortis

e noapte mă trezesc la tine-n mașină
eu în dreapta tu la volan cine-i de vină
intri-n primul parapet acum suntem lumină
e august dar ninge nu știu cum totu-i alb în jurul meu n-o să te pierd acum 
ți-am promis c-o s-apari pe-album în toate piesele în toate piesele
tu nu știi era septembrie și-a ieșit
n-a ascultat nimeni nu m-a sunat nimeni
n-am fise pentru telefoane publice știi bine
aș fi vrut să vezi mai mult din mine să văd mai mult
nu doar gropi și vitamine nu doar gol și țipete străine
nu știu cine sunt și nici de unde vin 
fulgi care ne-acoperă și flori care ne ies din piept o capodoperă
pustiu tu nu mai ești iar eu nu mai știu să scriu
nu e vina ta c-am rămas prăpastie
nu e vina ta că n-am știu ce mă paște
e-atât de simplu de fapt tu cu-ale tale eu cu-ale tale 
colile sunt goale ne vedem la intrare
timpul nu există poate d-aia mi se pare c-a fost ieri
unu unu doi unu unu doi se-aude-n cap
tre' să te faci bine neapărat
deschid ochii sunt la mine-n pat
aud tobele cu bat aud străzile cum țipă
aș pune mâna pe-o sticlă aș pune mâna pe-un stilou
văd bine acolo unde nu-i bine deloc
deschid ochii din nou sunt pe-o planetă în formă de ou
îi deschid iar și sunt la tine pe balcon 
nu-nțeleg nimic din toate lume spartă ce vrei 
ia ochii mei să vezi cum se vede prin ei

twelve59

să-i dăm cezarului ce-i al cezarului pace portarului pace groparului scripcarului 
fiecare-n buzunarul lui gara plină cerșetori și dealeri întoarcem înc-o filă
prins între tine și tine ce se găsește dincolo de lovituri de țipete de semnături e limpede
simte-le cuvintele lovind de-acolo de unde vin totul arată-a sublim aici luminile parcă-s venin
dincolo de stradă m-așteaptă un baldachin un balon cu aer cald un băiat înalt 
un-armăsar lasat în șanț singurătate-abrutizată ramuri pline bilanț arome și niciun sfanț
alunecă adulmecă lumea lumea te-adulmecă te găsește lunea pui preț pe ce nu ai pui preț pe cer și rai 
sincronizat perfect cu ceeea ce visai alamă argint aur argumetul suprem pentru ceea ce nu semănai
o piatră o apă o lume care-noată o rimă-ncrucișată crucea de la gândul fetei ce încă te-așteaptă
sedat e ultima dată așa spune de fiecare dată căzând cu capul în cadă nu știm ce vrea să vadă 
pace lumii care nu ne vede pace rândurilor dintre perne atât cât vor mai fi e verde 
treceam puntea dincolo de trepte-i lumea rinocerilor înghițiți de-un puma îi prindem urma

secolul vitezei începe să viseze

baracudă pâine udă până mâine până când
toată lumea se va ridica de la pământ strigând
libertate cu ce plec și ce vă las o lume nu-i un atlas 
în glas de seară mult prea multe ore-n ceas
poezie fragment viața de pe ciment
călătoria credeam că-ncepe și se termină decent 
fața gri inima gri 1-2-3-4 probă 0-2 robă psihiatru 
cimitir înfrigurat pentru cine te-ai rugat
insalubru ca sfârșitul arme sticle și granituri
ochiul care nu se vede ochi ce nu se văd de riduri
lume multă oameni puțini 
animale mestecând crini pe la vecini crezând că-s ciulini
totul într-o barcă ar fi vrut să nu ne știm
seringi lipsesc duminici lipsesc mă cheamă serafim
n-ai un pahar de vin să ciocnim să cinstim
șerpi stau la pândă după-un perete de scândură

sarcastic ca sarah

aluminiu peste gura delfinului 
n-o să te părăsesc niciodată
zice pleacă ziua crapă
clapele mele nu le-apasă nimeni iată
dintr-o altă perspectivă luată
din cartea cealaltă
duc lumea spre niciodată
nicio fată n-o să priceapă
nu plâng am tăiat ceapă
voia să-nceapă
nimeni la show 
nimeni în metrou 
nimeni în locul tău
abrambureală numărul de pe tricou
aluminiu algoritm
n-o să-mi pară rău 
n-o să-mi faci tu rău
larva se transformă-n hău 
totul e în capul tău
there's no room in hell
there's no room in here
am pus mâna pe stilou
am desenat un patrafir
singuratic antipatic
femeile cântă
cine stă la pândă 
cine stă s-ascundă
similitudini pierdute-ntr-o secundă

underworld - gura fratelui mortar

uite cum o dau sunt la modu' super-marfă 
n-o mai aștepta n-o se-ntoarcă niciodată
faci artă din ce spui faci artă din ce vezi
ferește-te ferește-te ferestrele sunt verzi
cadranul nu te vede da' tu-l vezi 
ziua pierzi noaptea 
lumina se lasă lumina de-acasă lumina m-apasă
văd totul ca-ntr-un cerc cerul nu mă vede-i cert
caramică spartă centrul lumii cearcăn ceartă
lume-nceată ca o lampă ce n-o să ardă vreodată
a fost o dată ca nicio altă dată 
că nicio poartă nu se deschide când ai vrea tu să se spargă
securitate descentrată 
un ultim gând 
lumină din lumină din lumină în pământ 
fluturi mari la kilogram 
parcă parada visurilor mele se pierde de mal
mortar peste gura fratelui 
ce jura că n-o să aibă el mai mult e vina lui
e vina lupului lumina cine fuge cu vina 
din vina cui ne-nvinovățim rămâne rugina
rămânem cu gina m-auzi 
o să vin-o zi când n-o să mă mai auzi
când n-o să mă mai auzi când n-o să mă mai n-o să mă mai auzi