c.

o poezie pe care-aş vrea s-o scriu
unde să nu fie totul tragic/ tu să ai picioarele ude
eu, cum mă știi. să te țin de mâini și să râd
de umeri aproape totmaiaproape
filmul e pe sfârșite
ne plimbăm o vreme - atât cât pot
apoi așteptăm soarele

totul începe azi
o ancoră
tatuată pe piept

oameni/ manifest

înainte să se întâmple toate astea
cu doar câteva clipe înainte
un elefant cam cât un vagonas cu ciorba mi-a spus
mâine soarele va răsări special pentru tine

au trecut de atunci şase săptămâni şi jumătate
soarele e același
am înţeles ieri ceea ce mi-a spus elefantul
mâine voi înţelege încă o dată
poimâine încă o dată

înainte
un microfon stricat îmi atârna deasupra capului
oamenii aşteptau să le spun ceva util
o vorbă deşteaptă pe care să o poată lua cu ei până la staţia
următoare dar am tăcut cât am putut de mult
şi niciunul n-a zis nimic
nu m-a certat nimeni
m-am ridicat pur şi simplu şi am ieşit de acolo gândindu-mă
la elefantul meu cât un vagonas și ceva
la cocoşul căruia îi venise cineva de hac tot în aceeași perioadă
ştiind că fiecare frică îşi are leacul şi că iubirea îi va spăla pe toţi inclusiv pe mine

Guliver se înţelege pe sine

nimeni altcineva nu-i poate intra-n graţii
acolo-şi ţine toate cele necesare vieţii în cer
un tigru şi-un pui de girafă
şi-ar dori tare mult un elefant
şi-o carte de poveşti

se roagă seară de seară lui Dumnezeu
iar apoi îşi poartă acordeonul pe umeri
poate cineva îl va auzi
cu siguranţă, îşi spune, ca pentru el

ar putea să-i înţeleagă şi pe ceilalţi oameni
numai de s-ar întoarce
numai de s-ar întoarce
cu siguranţă, îşi spune, ca pentru el


ştii cum e să simţi că răsare soarele în toiul nopţii?
şi n-ai nimic în gând să-l poţi întâmpina
amândouă mâinile-ţi sunt legate
şi n-ai nimic în gând să-l poţi întâmpina

Zborul doi

nu te descuraja din pricina zborului
e mai uşor decât mersul pe bicicletă
cineva trebuie
să-ţi deschidă aripile

cu bătăi încete, ca de pisică
sau de fluture
picioarele se desprind de la sol ca şi cum
n-ar fi fost nicicând acolo

trenurile păşesc ordonat
nimeni nu iese în afara rândului
urmele le văd doar cei care merită
cercuri mari se rotesc unele lângă altele

cândva ne vom întoarce înapoi
pe pământ
ne va fi dor de el
îi va fi dor de noi

alergi cât poţi de repede
ştiind acum că singurătatea şi-a luat hainele de duminică
şi-a plecat
de lângă mâinile noastre

somnul
soarele
saltul înainte
saltul înăuntrul omului
toate vor fi la ordinea zilei