oameni/ manifest

înainte să se întâmple toate astea
cu doar câteva clipe înainte
un elefant cam cât un vagonas cu ciorba mi-a spus
mâine soarele va răsări special pentru tine

au trecut de atunci şase săptămâni şi jumătate
soarele e același
am înţeles ieri ceea ce mi-a spus elefantul
mâine voi înţelege încă o dată
poimâine încă o dată

înainte
un microfon stricat îmi atârna deasupra capului
oamenii aşteptau să le spun ceva util
o vorbă deşteaptă pe care să o poată lua cu ei până la staţia
următoare dar am tăcut cât am putut de mult
şi niciunul n-a zis nimic
nu m-a certat nimeni
m-am ridicat pur şi simplu şi am ieşit de acolo gândindu-mă
la elefantul meu cât un vagonas și ceva
la cocoşul căruia îi venise cineva de hac tot în aceeași perioadă
ştiind că fiecare frică îşi are leacul şi că iubirea îi va spăla pe toţi inclusiv pe mine

Şobolani la periferie/Manifest la periferie

i.


gânduri palinde
dimineaţa târându-se
tuse seacă
nu mor caii când vor câinii
să săpăm o groapă pentru zile ca cea de azi

Galatee
braţele tale
Dumnezeu în scutecele unui copil
n-ai să-nţelegi niciodată
iar dacă scriu şi altfel e pentru că nu vreau să fiţi nepregătiţi



ii.


să nu uităm de ce-am venit
pereţii celulei
inimi gemene sufocându-se de la prea mult gaz

nu mă interesează cum se trăieşte pe marte
nu mă interesează cum se trăieşte pe venus
nu mă interesează cum se trăieşte pe pluto
sistemul solar
acea infinitate de puncte
aceeaşi voce mirându-se/tu locuieşti
aici?

îl am pe mihai drept tovarăş
nu rămânem în urma niciodată
o ceaşcă de ceai şi-o luăm
de la-nceput



iii.


ca şi cum poezia chiar ar fi bună la ceva
camera până atunci goală
ceasul până atunci spart
femeia
până atunci a altuia
toate într-o singură scrumieră

ţin stiloul cum pot
mănânc numai de la cei ce-mi par de încredere
încă dorm pe sub podurile lui Dinescu şi visez
cu susul în jos
pământul nu se mai supără pe mine

micul prinţ pune punct
eu pun virgulă
micul prinţ zice "a"
eu mă duc la culcare.