1.
când totul se liniștește
& nu mai vrei nimic & nu mai ceri nimic
pentru că vezi și tu că ai deja
totul
2.
ca să nu fi singură acolo, în țara aia frumoasă
unde oamenii ar fi așa și pe dincolo
și câmpurile și copacii și casele
eu îți scriu un poem încifrat
pe care să-l iubești doar tu
3.
nu cad în capcana ușoară a promisiunilor dar știu
că mă voi gândi la tine
chiar dacă fusul orar ne va pune câteva probleme
la fel și telefonia mobilă sau telefonia în general
4.
pot să și desenez - norocul meu
pot să cânt o doină sau ceva vesel
să culeg melci
să scriu
să mănânc cireșe cu înghețată și cartofi cu sos dulce
să imaginez o bucătărie ca a ta
5.
pentru continuarea lecturii
te aștept mâine
Se afișează postările cu eticheta paris. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta paris. Afișați toate postările
joi, 19 iunie 2014
luni, 13 august 2012
între timp la Paris
azi am fost la Palais de la Decouverte în laboratoarele de chimie
când agita recipientul albastrul de metil intra în contact cu oxigenul şi lichidul se făcea albastru
s-a ars cu nu ştiu ce substanţă şi eu am observat uneori
se uita discret la degetul lui mare de la mâna dreaptă
apoi la sfârşit când toată lumea s-a retras
şi el făcea curat prin laborator
m-am dus şi i-am dat un bandaj mic (mereu am la mine, nu ştii când te deranjează tocurile)
mi-a mulţumit, a zis <<Ei bine, şi numărul?!>> <<De telefon! Mi-ai salvat viaţa, îţi sunt dator măcar cu o cafea!>>
am ieşit repede m-am dus la ghişeu
<<Bună ziua, aş dori totuşi să îmi fac abonamentul acela anual despre care mi-aţi povestit.>>
și aşa s-au dus 25 de euro pe un abonament anual la muzeele de ştiinţă
în nici un caz nu mi-am imaginat să cunosc pe cineva acolo
dimpotrivă, merg acolo când vreau să fiu singură şi să mă distrez!
când agita recipientul albastrul de metil intra în contact cu oxigenul şi lichidul se făcea albastru
s-a ars cu nu ştiu ce substanţă şi eu am observat uneori
se uita discret la degetul lui mare de la mâna dreaptă
apoi la sfârşit când toată lumea s-a retras
şi el făcea curat prin laborator
m-am dus şi i-am dat un bandaj mic (mereu am la mine, nu ştii când te deranjează tocurile)
mi-a mulţumit, a zis <<Ei bine, şi numărul?!>> <<De telefon! Mi-ai salvat viaţa, îţi sunt dator măcar cu o cafea!>>
am ieşit repede m-am dus la ghişeu
<<Bună ziua, aş dori totuşi să îmi fac abonamentul acela anual despre care mi-aţi povestit.>>
și aşa s-au dus 25 de euro pe un abonament anual la muzeele de ştiinţă
în nici un caz nu mi-am imaginat să cunosc pe cineva acolo
dimpotrivă, merg acolo când vreau să fiu singură şi să mă distrez!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
-
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul rouă refac t...
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
#
pe marginea lacului din capul meu stau două rațe de casă au nume și îndatoriri locul lor de care să aibă grijă sâmbăta ies pe câmp și vân...